Corespondență Știrile PROTV din Ucraina: „Urmele războiului sunt peste tot: clădiri și blocuri distruse”
În Ucraina este așteptat cu speranță rezultatul întâlnirii de miercuri de la Varșovia. Ucrainenii au nevoie disperată de ajutor militar.
Pe 24 februarie se împlinește un an de la invazia rușilor, iar urmele acestui război absurd sunt peste tot.
Camelia Donțu, corespondent PRO TV, se află la Borodianka și a relatat despre situația din Ucraina.
Camelia Donțu, corespondent PRO TV: „Borodianka, o localitate aflată la o distanță de 60 de kilometri de Kiev. Are 13.000 de locuitori, iar în urmă cu un an a fost zguduită de cruzimea rușilor, care au fost acuzați de oficialii ucraineni că au ucis aici mii de civili. Urmele războiului sunt peste tot: clădiri și blocuri distruse. Aproximativ 300 de oameni trăiesc în continuare în containere, după ce locuințele le-au fost bombardate. Sunt probleme cu electricitatea și iluminatul stradal nu există. Dar oamenii continuă să lupte și spun că nu și-au pierdut speranța că vor primi armament și că sfârșitul războiului este aproape”.
Muslim are 52 de ani și era avocat. Pe 24 februarie, anul trecut, se pregătea să meargă la serviciu, când un prieten l-a anunțat că a început războiul. Fără să stea pe gânduri, a plecat să se înroleze. La fel ca alții, și-a luat rămas bun de la familie și s-a pregătit să moară apărând Kievul.
Muslim: „500 de metri de drum ne despărțeau de tancuri, de întreaga masă care se îndrepta spre Kiev, dar au fost opriți de niște tipi simpli cu un deziderat simplu: să protejeze Kievul, să protejeze Ucraina. Alături de mine erau avocați, muzicieni, dansatori, dar noi stăteam în picioare, știam că Kievul era în spatele nostru. Am înțeles că dacă trec, asta e tot”.
Așa arăta casa lui Muslim înainte de atacuri. Pe 6 martie, o rachetă a intrat pe geamul de la bucătărie. Soția și fiica lui, Erica, erau în acel moment într-un adăpost, așa că nu au fost rănite.
Erica: „Înainte de invazie nu înțelegeam oamenii de la televizor, din America, care spuneau că sunt mândri de naționalitatea lor. După ce a început războiul, am înțeles că sunt din Ucraina și că trebuie să lupt pentru poporul meu”.
În Irpin, totul este distrus, iar blocurile care nu au căzut, stau să cadă. Sunt găurite, fără pereți sau geamuri. Bombele au căzut și prin acoperiș, iar de la înălțime se vede cum nicio casă nu mai are acoperișul întreg. Chiar și așa, mulți au refuzat să își părăsească locuințele până nu au fost evacuați.
Localnic: „Multe dintre aceste ferestre au fost sparte. De atunci, mulți vecini au schimbat ferestrele, uni nu au venit încă acasă din cauza războiului și au rămas așa. Am încetat să-mi mai fac planuri pe o perioadă mai mare de două zile, dar am învățat să trăim așa, în aceste condiții”.
Localnic: „Desigur, lucrurile s-au schimbat în rău. Am fost aici până pe 12 martie. A fost înfricoșător, bineînțeles, dar vreau să spun că în ceea ce privește munca și toate celelalte, a devenit mult mai rău, iar starea de spirit nu mai este aceeași, și este dificil să urmărești totul. Ceea ce am trăit, am trăit doar o lună, iar oamenii, acum, acolo unde se află sub ocupație, este întotdeauna înfricoșător. Este teribil pentru băieții noștri, pentru soldații noștri”.
Pe un bloc din Irpin a apărut și o operă a artistului Banksy, la fel și în Borodianka, orașul din nord vestului Kievului, unde au fost semnalate cele mai multe crime de război, peste 7.000.
Camelia Donțu, corespondent PRO TV în Ucraina: „Mai multe blocuri au fost distruse de bombardamente și în orașul Borodianka, dar autoritățile vor să șteargă urmele războiului. Au început să pună la pământ clădirile avariate și curăță molozul rămas în urma lor”.
Orașele de la periferia Kievului rămân un simbol al distrugerilor masive dar și al rezistenței în fața invadatorilor ruși.
Etichete: razboi in ucraina,
