ALEGERI IN TURCIA. Portretul si ascensiunea lui Recep Tayyip Erdogan, omul care conduce tara cu o mana de fier de un deceniu
Premierul Recep Tayyip Erdogan este favoritul primelor alegeri prezidentiale organizate duminica prin vot direct in Turcia, potrivit The Wall Street Journal, care prezinta o cronologie a evolutiei liderului turc.
1954: Recep Tayyip Erdogan s-a nascut la Kasimpasa, cartier din Istanbul.
1976: Devine liderul filialei locale de tineret a Partidului Salvarii Nationale, cea mai importanta formatiune islamista in acel moment.
Alegeri 2024
21:26
Nicuşor Dan: Votul meu în primul tur va fi pentru Nicolae Ciucă sau Elena Lasconi
19:26
Au fost tipărite 5,6 milioane de buletine de vot pentru referendumul din București. Care este condiția pentru a fi validat
19:14
Cum votăm la prezidențiale, în țară și în străinătate. Cei care nu sunt în localitatea de reședință pot vota la orice secție
19:05
Sondaj AtlasIntel alegeri prezidențiale 2024. George Simion și Elena Lasconi ar fi umăr la umăr în bătălia pentru locul doi
1994-1998: Este ales primar al orasului Istanbul, cu un program dominat de masuri anticoruptie; castiga sustinere pentru eforturile vizand problemele generate de intreruperea alimentarii cu apa, poluare si aglomeratia in traficul din oras.
1998: A fost condamnat la zece luni de inchisoare dupa ce un tribunal laic sustinut de regimul militar a decis ca o poezie recitata de Erdogan in decembrie 1997 incita la islamism. Justitia i-a interzis, de asemenea, sa desfasoare activitati politice.
Septembrie 1998: Recep Tayyip Erdogan, in acel moment primar al orasului Istanbul, se adreseaza sustinatorilor, dupa demonstratii de strada impotriva justitiei din Turcia, in urma confirmarii pedepsei cu inchisoarea de catre Curtea de Apel.
1999: Este inchis pentru patru luni in urma condamnarii pentru incitare la islamism.
2001: Infiinteaza Partidul Justitie si Dezvoltare (AKP), care adopta o pozitie mai moderata decat cea a politicienilor traditional islamisti, in incercarea de a atrage voturile alegatorilor liberali si de centru-dreapta dezamagiti.
2002: Partidul AKP isi asigura o majoritate covarsitoare in Parlament, cu 35% dintre voturi castigate la nivel national in urma alegerilor.
2003: Erdogan devine prim-ministru, dupa ce justitia anuleaza interdictia vizand activitatea politica.
Octombrie 2004: Premierul Erdogan participa, la Roma, la semnarea Tratatului care a pus bazele Constitutiei UE.
2005: Eforturile sale vizand apropierea de Uniunea Europeana dau roade, iar liderii UE sunt de acord cu deschiderea negocierilor in vederea aderarii Turciei la UE.
2007: Convoaca alegeri anticipate, dupa ce opozitia, justitia si armata isi unesc fortele pentru a opri alegerea aliatului sau Abdullah Gul in functia de presedinte. Castiga 47% din voturi, iar Parlamentul il alege pe Gul presedinte.
2009: Barack Obama soseste in Turcia, prima vizita intr-o tara musulmana a unui presedinte american.
2010: Economia Turciei inregistreaza o crestere de 9,2%.
2011: Erdogan obtine cel de-al treilea mandat cu 50% din voturi.
Septembrie 2011: In incercarea de a pune capat protestelor in curs din Siria, solicita inlaturarea presedintelui Bashar al-Assad, desi ani de zile a incercat sa se apropie de liderul de la Damasc.
Iunie 2012: Siria doboara un avion militar turc, iar incidentul amplifica tensiunile intre cele doua tari.
Mai 2013: Proteste antiguvernamentale au loc in Parcul Ghezi din Istanbul, iar ulterior se extind in alte orase.
Iunie 2013: Fortele de politie intervin pentru a pune capat protestelor din Piata Taksim.
Decembrie 2013: Zeci dintre cei mai apropiati aliati ai premierului Erdogan sunt retinuti intr-o ancheta de coruptie. Politicienii retinuti resping acuzatiile.
Decembrie 2013: Erdogan realizeaza o remaniere a Cabinetului, pe fondul anchetei de coruptie.
Februarie 2014: Este adoptata o lege prin care Guvernul obtine prerogative in vederea blocarii unor site-uri si monitorizarii activitatii pe Internet.
Februarie 2014: Este adoptat un proiect de lege prin care este extins controlul Ministerului de Justitie asupra Consiliului Suprem al Judecatorilor si Procurorilor, organism independent responsabil cu numirea judecatorilor.
Martie 2014: Autoritatile turce decid blocarea Twitter si YouTube.
Martie 2014: Partidul Justitie si Dezvoltare al premierului Erdogan isi mentine controlul in orasele din Turcia, castigand alegerile locale cu 46% din voturi la nivel national.
Aprilie 2014: Guvernul turc anuleaza interdictia vizand Twitter, dupa ce Curtea Suprema decide ca masura este neconstitutionala.
Aprilie 2014: Este adoptata o lege prin care sunt consolidate prerogativele serviciilor de informatii, masura considerata un alt pas in cadrul eforturilor Guvernului de a-si extinde controlul asupra institutiilor-cheie, inaintea alegerilor.
Mai 2014: O explozie intr-o mina din vestul Turciei provoaca moartea peste 300 de persoane, in cea mai grava catastrofa industriala, si izbucnesc noi manifestatii de strada impotriva Guvernului.
Mai 2014: Curtea Suprema din Turcia decide ca interzicerea YouTube este neconstitutionala.
Iunie 2014: Turcia anuleaza decizia vizand interzicerea YouTube.
Iulie 2014: Erdogan anunta ca va candida la primele alegeri prezidentiale organizate in Turcia prin vot direct.
August 2014: Algeri prezidentiale.
.webp)
