Americanii cheltuiesc pe haine intr-un an cat bugetul Romaniei in doi.Majoritatea sunt made in China
Daca ati avut curiozitatea sa va uitati pe etichetele hainelor pe care le purtati ati constatat cu siguranta ca majoritatea sunt facute in tari precum India, Pakistan, Thailanda sau China.
Iar daca asta e valabil la noi, unde mana de lucru e in continuare destul de ieftina, imaginati-va cum sta treaba in America.
Cele mai interesante sunt insa cifrele. Americanii au cheltuit anul trecut o suma astronomica pe haine: 350 de miliarde de dolari. Cam cat bugetul Romaniei pe doi ani.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Cifrele, de-a dreptul halucinante, au fost publicate de Departamentul Comertului.
Ca sa se convinga, o echipa CNN a oprit cativa new-yorkezi pe strada, adresandu-le o intrebare pe care n-o auzi in fiecare zi: ''Stii unde e facuta lenjeria ta intima?''
Cu greu gasesti pe piata americana lenjerie intima facuta in Statele Unite, chiar daca marcile sunt locale. Cum era de asteptat, acest lucru se explica prin mana de lucru, care inseamna cam 40% din costul total de productie.
''Salariul minim al muncitorilor dintr-o fabrica din SUA este de 1.200 de dolari pe luna. In strainatate este de 120 de dolari pe luna'', a spus Lori Wachs, analist economic.
Si totusi, unii reusesc sa faca profit chiar si in aceste conditii, fara sa-si mute productia in China sau India.
De la design pana la ultimul retus, fabrica din Queens face cam 6.000 de perechi de lenjerie intima pe zi.
Aceasta marca e pe piata de 35 de ani si are profit in fiecare an. De nevoie, si alti producatori le-ar putea urma exemplul curand, pentru ca salariile din China cresc constant, marind si costurile de productie.
