25 de ani de la masacrul din Piata Tiananmen. Lupta revolutionarilor chinezi, povestita de un fost protestatar: LIBERTATE!

Raspunsul brutal al autoritatilor a socat o lume intreaga si a distrus totodata aceasta miscare pentru democratie. Cu toate acestea, se spune ca spiritul si aspiratiile acelei miscari traieste inca.

"Pe 4 iunie 1989, cand Partidul Comunist Chinez trimitea 200.000 de soldati in tancuri pentru a suprima manifestatiile pentru democratie din Beijing, provocand sute si chiar mii de victime, pentru mine si compatriotii mei era inimaginabil sa-mi inchipui ca acest regim barbar va rezista si 25 de ani mai tarziu si ca masacrele vor deveni un subiect tabu. Insa, in ciuda eforturilor partidului de a sterge acest episod din istorie, amintirile acelui masacru refuza sa fie zdrobite. Pe aceasta piatra de hotar, la implinirea a 25 de ani de la acele evenimente, Tiananmen este mai important ca niciodata." - scrie in The Guardian autorul chinez Ma Jian, fost protestatar in urma cu 25 de ani.

"Numarul celor care au murit in Miscarea Tiananmen pentru Democratie ar putea pali in comparatie cu cei care si-au pierdut viata in Marea Revolutie Culturala Proletara. Importanta sa nu consta insa in numarul victimelor, ci in nobletea aspiratiilor si puterea legamintelor sale. Partidul Comunist Chinez si scuzele sale invocate in fata puterilor occidentale vor sa pretinda ca China, cu populatia sa imensa, si cu istoria sa mare si traditiile culturale, nu are nicio dorinta - ori o nevoie imediata - de implementare a unei democratii constitutionale. Si ca este mult mai bine sa isi urmeze propria cale 'exceptionala' a politicii dictatoriale, combinata cu o economie de piata. Insa Tiananmen a aratat lumii intregi ca poporul chinez nu este diferit de alte natiuni. Atunci cand li s-a dat sansa sa-si arate dorintele, au imbratisat ideea democratiei la unison si au cerut libertate si respectarea drepturilor omului." - mai scrie Ma Jian.

"Liderii politici insista asupra faptului ca ar fi ajuns la o 'concluzie clara' in privinta fenomenului Tiananmen: a fost o rascoala contrarevolutionara, in care s-a implicat o minoritate aducatoare de probleme, care a trebuit sa fie distrusa, pentru a asigura viitorul dezvoltarii economice a Chinei. Concluzia este clara, dar incorecta. Protestele pentru democratie nu au fost nici "contrarevolutionare" si nici "o rascoala". Protestele au fost o miscare de masa spontana, o trezire nationala in care milioane de studenti, muncitori si alte categorii s-au adunat pasnic in pietele publice din toata tara pentru a cere ceea ce este garantat de constitutie: libertatea de exprimare, libertatea presei si libertatea de a-si alege reprezentantii politici. Acesti protestatari au fost printre cei mai ordonati si disciplinati pe care i-a vazut lumea pana atunci. Liderii studentilor asigurau controlul multimilor, iar voluntarii imparteau alimente, apa si medicamente. In nebunia chinezeasca a secolului 20, protestele din Tiananmen au reprezentat un moment sublim al bunului-simt, atunci cand constiinta individului a iesit din somnolenta colectiva si si-a gasit adevarata voce.

In aceasta atmosfera de libertate, poporul si-a folosit creativitatea si inteligenta pentru a pune semne de intrebare asupra puterii statului. Tinerii au cantat balade ale lui Bob Dylan si au dansat noptile prin taberele improvizate. Orchestra Simmfonica Beijing si-a adus instrumentele in piata si a oferit o performanta unica a Odei Bucuriei a lui Beethoven. Studentii la Arte au oferit o replica a Statuii Libertatii americane chiar in apropierea portretului presedintelui Mao. Liderul studentilor, Wu'er Kaixi, l-a mustrat pe premierul Li Peng la televiziunea nationala, imbracat in pijamale cu dungi. Profesorii au tinut seminarii despre Thomas Paine si Revolutia Franceza intr-o imitatie simbolica a unei Universitati a Democratiei. Iar cand guvernul a respins dialogul cu protestatarii, sute de studenti cu banderole albe la mana si pe cap au intrat in greva foamei.

Pe 3 iunie, Liu Xiaobo, care era profesor conferentiar la acea vreme la Universitatea Beijing, si-a inceput propria greva a foamei in fata tuturor, impreuna cu economistul Zhou Duo, starul rock Hou Deijan si membrul de partid Gao Xin - pentru a protesta fata de legea martiala si pentru a cere tranzitia pe cale pasnica spre democratie.

Tiananmen a dezvalui adevarata fata nu numai a poporului chinez, ci si a Partidului Comunist Chinez, care s-a dovedit a fi un regim pregatit pentru masacrarea propriilor sai cetateni, neinarmati, numai ca sa ramana la putere". - mai spune scriitorul Ma Jian in The Guardian.

La 2 iunie 1989, aproximativ 350.000 de soldati din armata chineza au inconjurat Piata Tiananmen, iar tancurile si blindatele au fost folosite impotriva unor civili neinarmati. Noaptea dintre 3-4 iunie s-a soldat cu un adevarat masacru in randul protestatarilor, insa numarul victimelor si ranitilor nu a fost facut public. Din acest motiv, observatorii evenimentelor afirma ca peste 3000 de protestatari ar fi fost ucisi, insa numarul exact nu este cunoscut public.

Fostul lider al manifestantilor din Tiananmen: Washingtonul nu a intervenit pentru ca "nu-i pasa"

Recent, fostul lider al protestatarilor care au manifestat in Piata Tiananmen in 1989 a afirmat ca ambasadorul Statelor Unite la acea vreme in China i-a marturisit ca Washingtonului "nu-i pasa" de manifestatiile studentesti de la Beijing, relateaza AFP.

Chai Ling, fostul lider al studentilor care au coborat in strada pentru a cere democratie in China, a afirmat ca avea sperante ca Statele Unite vor interveni impotriva autoritatilor chineze, care au lansat o reprimare sangeroasa in cursul noptii de 3 spre 4 iunie 1989, soldata cu sute sau chiar mii de victime la Beijing. "Am stat in Piata Tiananmen pana la 6 dimineata. Am sperat ca americanii vor veni sa ne ajute, insa America nu a mai venit", a declarat Chai in cursul unei audieri in Congresul american, cu ocazia implinirii a 25 de ani de la manifestatiile din Piata Tiananmen.

Chai, care a fugit intr-un container din China in Hong Kong, de unde a ajuns in Franta, apoi in Statele Unite, a afirmat ca a avut ocazia sa discute cu ambasadorul american la acea vreme, James Lilley, dupa ce acesta din urma isi incheiase misiunea la Beijing. "L-am intrebat: domnule, de ce? De ce America nu a venit? El mi-a raspuns, neoficial: nu-i pasa. Am ramas devastata, dar, cu regret, este adevarat", a relatat Chai. Ea a mai spus ca s-a intalnit si cu vicepresedintele Statelor Unite, Dan Quayle, care si-a cerut scuze pentru lipsa de reactie a tarii sale.

Presedintele american George H. W. Bush, fost ambasador la Beijing, a actionat cu dubla masura la acea vreme, impunand sanctiuni limitate impotriva Chinei pentru actiunile de reprimare din Tiananmen si trimitand in secret oficiali americani pentru a-l reasigura pe liderul suprem Deng Xiaoping.