„Criza politică (fiindcă este mai mult decât o simplă criză guvernamentală, cum preferă să o numească unii analişti) schimbă parametrii de judecare a consolidării fiscal-bugetare, chiar dacă avem buget în 2026 (să ne imaginăm cum ar fi fost să fi avut această criză când bugetul nu era încă definitivat). Această criză putea fi evitată dacă ar fi existat responsabilitate şi înţelepciune, care să pună pe prim-plan situaţia macroeconomică gravă”.
Dăianu critică faptul că o parte dintre liderii politici se concentrează deja pe alegerile din 2028, în loc să trateze problemele economice urgente ale țării: „Unii vorbesc de alegerile din 2028, când esenţial acum este să ne ocupăm de situaţia economică. Există o expresie, "unde sunt adulţii din cameră" (nu priveşte strict vârsta), şi care se aplică crizei politice la care s-a ajuns.”
Șeful Consiliului Fiscal avertizează că este necesară formarea rapidă a unui nou guvern, capabil să continue măsurile de consolidare fiscală, reformele și absorbția fondurilor europene.
„Trebuie să existe luciditate şi responsabilitate, trezire măcar în acest ceas târziu; să se formeze cât mai grabnic un guvern cu program care să continue consolidarea fiscal-bugetară şi reformele, precum şi absorbţia banilor europeni. Criza pune presiune pe politica monetară (ex.: turbulenţe pe piaţa valutară). Dar BNR nu poate fi un factotum, iar rezolvarea ecuaţiei politice este prin formarea unui nou guvern. Dar ce guvern vom avea contează mult, deoarece de puterea sa, de semnalele date privind consolidarea fiscal-bugetară şi reformele, se modelează percepţii şi "sentimente" în pieţe, în societate. Este impropriu a se asemui criza politică de la noi, schimbarea unui guvern cu altul, cu, de pildă, instabilitatea politică din Bulgaria sau din UK în anii recenţi. Aceste ţări nu au grija unor deficite bugetare şi externe foarte mari”, arată Daniel Dăianu, în articolul "Plătim pentru politici fiscal-bugetare eronate", postat pe pagina instituţiei.
Activitatea BNR, îngreunată de deciziile luate de politicieni
El precizează că dominanţa fiscală complică misiunea BNR, iar banca centrală „va avea o viaţă mai grea” din cauza contextului politic, cu frământări şi fragilitate instituţională; încrederea în leu este în relaţie cu consolidarea fiscal-bugetară şi finanţarea deficitelor.
„Dominanţa fiscală se observă mai intens la noi decât în alte ţări, date fiind dimensiunea economiei, nivelul deficitelor şi al veniturilor fiscale, riscul suveran, terminarea PNRR. Trăim vremuri tulburi, cu o situaţie geopolitică foarte complicată, cu multă dezordine în lume, în care trebuie să mizăm mai mult pe resursele noastre, să gândim pozitiv şi să căutăm să ieşim din acest impas creat de deficitul bugetar foarte mare. Avem nevoie de un guvern care să nu pună în discuţie consolidarea fiscal-bugetară, să gestioneze cât mai bine atragerea de bani europeni şi reformele necesare”, scrie Daniel Dăianu.
Conform preşedintelui CF, dominanţa fiscală este un concept şi fenomen despre care se discută mult în lumea economiştilor/finanţiştilor, datorită unei realităţi pregnante: şocurile din ultimele două decenii au condus la creşterea deficitelor bugetare şi a datoriilor publice, ceea ce influenţează politicile economice în ansamblu şi au impact asupra conduitei băncilor centrale; aceste şocuri au reliefat imprudenţe în politicile fiscal-bugetare şi în aranjamentele de reglementare.
„În 2023 şi anul următor au fost adoptate măsuri care au condus la un deficit bugetar ESA de peste 9% din PIB în 2024, nivel înregistrat numai în anul pandemiei; a fost cel mai înalt deficit din UE. Deficitul a crescut în 2024 în largă măsură prin noi cheltuieli permanente, cu salarii şi pensii. Cu atât mai mult se vede cât de păguboasă este neglijarea necesităţii de a creşte veniturile fiscale, venituri proprii ale bugetului”, arată Dăianu.
Acesta mai susține că corecţia bugetară a început prin îngheţarea salariilor şi pensiilor, la care s-au adăugat creşteri de taxe şi impozite. Cu toate acestea, mai adaugă acesta, deficitul de 7,8% din PIB în 2025 a rămas cel mai înalt din UE .
„În 2026, deficitul ar trebui să se îndrepte către 6,2% din PIB, potrivit proiectului de buget, ceea ce ar fi o ajustare remarcabilă. Dar mai este cale lungă până la realizarea de surplusuri primare (adică deficit înainte de serviciul datoriei publice) care să faciliteze stabilizarea datoriei publice. O corecţie fiscal-bugetară de amploare, cum este cazul României, nu se poate realiza fără ca societatea să sufere efectele; cineva trebuie să plătească, chiar dacă povara ajustării, din nefericire, nu este distribuită în mod echitabil. Această corecţie se face în mod gradual, dar este oricum cu dureri”, menţionează Daniel Dăianu.
El afirmă că se poate vorbi de patru chestiuni mari ce privesc dominanţa fiscală când judecăm situaţia economiei noastre: chestiunea monetară, chestiunea fiscală în sine, relaţia cu banii europeni şi chestiunea politică.
„Inflaţia mult crescută şi încetinirea economică, către recesiune, reprezintă preţul pe care România îl plăteşte pentru imprudenţe/erori în politicile fiscal-bugetare. Aici se vede un cost al dominanţei fiscale asupra economiei”, susţine autorul.
Daniel Dăianu precizează că în semestrul al doilea din acest an este prognozată de BNR o dezinflaţie considerabilă prin efecte de bază şi este probabil să se termine anul cu o inflaţie în jur de 5%, dacă nu se vor manifesta alte şocuri puternice; anticipaţiile inflaţioniste rămân în continuare o grijă.
„Dominanţa fiscală puternică şi dereglările pe piaţa de energie autohtonă au scos România din peisajul european al dinamicii inflaţiei. BNR a fost obligată să menţină rata nominală de politică monetară la un nivel mult superior ratelor de politică monetară din majoritatea statelor din UE (numai în Ungaria această rată a fost similară cu cea de la noi). Această situaţie s-a reflectat şi în condiţiile monetare interne. Aproape în toate comunicatele după şedinţe de politică monetară ale BNR, în alte documente, se fac referiri la conduita politicii fiscale, la incertitudini legate de aceasta; este o modalitate de a vorbi despre dominanţa fiscală şi un mix de politici defectuos. Politica fiscal-bugetară din România a fost o constrângere pentru politica monetară a BNR, un corset”, afirmă Daniel Dăianu.
Daniel Dăianu: România trebuie să continue consolidarea fiscală
El menţionează că este esenţial să nu avem devieri semnificative în 2026 de la traiectoria consolidării fiscal-bugetare şi ca noul guvern să continue procesul de corecţie.
„Agenţiile de rating, pieţele externe în general, aşteaptă instalarea noului guvern şi, mai ales, semnalele pe care le va transmite, acţiunile întreprinse. De aceea, este mai mult decât oportun ca în acest an să nu se întârzie cu proiectul de buget pentru 2027. Deficitele bugetare mari întreţin rate de dobândă ridicate pe piaţa internă, care ilustrează un efect de evicţiune (crowding out). Poate suna paradoxal această afirmaţie, dacă avem în vedere că depozitele din bănci sunt considerabil mai mari decât volumul de credite ale băncilor comerciale. Dar efectul de evicţiune se vede prin nivelul ridicat al ratelor de dobândă. Sunt voci care vorbesc despre reducerea de taxe. Dacă noul guvern ar opera o asemenea măsură, ar trebui să reducă concomitent cheltuielile publice pentru a nu periclita consolidarea fiscal-bugetară. Oricum, ar fi o operaţiune, puţin spus, riscantă, atrage atenţia Daniel Dăianu.
În contextul actual, bugetul pe 2027 ar putea include majorări moderate ale pensiilor și salariilor, pentru a menține coeziunea socială. Consolidarea fiscală va continua însă și după 2026, cu obiectivul reducerii deficitului spre 3% din PIB, iar o colectare mai eficientă a taxelor este considerată esențială pentru susținerea bugetului, a cheltuielilor de apărare și a finanțării educației și sănătății.
„Există oboseală a populaţiei în contextul programului de corecţie fiscal-bugetară şi al caracterului său regresiv (mai afectaţi sunt cetăţenii cu venituri mici); de aceea, bugetul pentru 2027 ar putea include o indexare cumpătată a pensiilor şi salariilor. Coeziunea socială nu trebuie să fie neglijată. Din nefericire, corecţiile fiscal-bugetare de amploare sunt dureroase, iar economia noastră nu are gradele de libertate ale unor economii mari şi robuste. Consolidarea nu se termină în 2026; trebuie să continue pentru a ajunge la un deficit de 3% din PIB în câţiva ani, chiar sub acest nivel, pentru a avea spaţiu fiscal. Este vital să existe o colectare mult mai bună de venituri fiscale care să ajute consolidarea fiscal-bugetară, acoperirea creşterii cheltuielilor de apărare şi pentru a atenua subfinanţarea unor domenii de bază din sectorul public (educaţie şi sănătate)”, mai aduagă acesta.
Potrivit preşedintelui CF, reforma salarizării trebuie să fie aplicată fără a avea impact negativ asupra corecţiei deficitului bugetar.
