De câte ori a participat Naţionala de fotbal a României la Campionatul European până în prezent
Naţionala de fotbal a României a adunat, până în prezent, cinci participări la turneele finale ale Campionatelor Europene de fotbal.
Naţionala de fotbal a României s-a calificat la ediţiile din Franţa 1984, Anglia 1996, Belgia şi Ţările de Jos 2000, Austria şi Elveţia 2008 şi, iarăşi, Franţa 2016.
Cel mai bun rezultat al României la Campionatul European a fost calificarea în sferturile de finală la ediţia din anul 2000, potrivit www.uefa.com.
La prima ediţie a Campionatului European disputată în Franţa în 1960, România a avut un parcurs extrem de dificil, ratând calificarea în detrimentul puternicei naţionale a Cehoslovaciei, cea care avea să obţină medaliile de bronz. Deşi a eliminat în mod surprinzător Turcia după o dublă manşă (3-0 la Bucureşti şi 0-2 la Istanbul), România n-a putut ţine piept redutabilei echipe pregătite la acea vreme de Rudolf Vytlacil, notează https://euro2016franta.ro. Cehoslovacia a câştigat la Bucureşti cu 2-0 şi s-a impus şi în returul de la Bratislava cu 3-0. România era antrenată în acea perioadă de Augustin Botescu, care a fost înlocuit după partida retur cu Cehoslovacia.
La ediţia a doua a Campionatului European, Spania 1964, naţionala nu a reuşit să treacă de prima fază preliminară. România a avut ghinion la tragerea la sorţi, care i-a hărăzit ca adversară în turul I Spania, una dintre cele mai valoroase echipe ale continentului. Ibericii au surclasat naţionala pregătită de Titi Teaşcă la Madrid cu scorul de 6-0. În retur, România, condusă de pe margine de fostul internaţional Gică Popescu I, şi-a luat o revanşă meritată, cu scorul de 3-1, după un meci excelent făcut de Tătaru şi Gheorghe Constantin. Spania, care a organizat în cele din urmă turneul final al competiţiei, a luat titlul continental, după o finală câştigată cu 2-1 în faţa URSS, campioana primei ediţii.
La ediţia a treia a Campionatului European, în 1968, a apărut sistemul de calificări cu grupe, România fiind repartizată în grupa a şasea alături de Italia, Elveţia şi Cipru. Deşi a contat pe liderii generaţiei din acea vreme, Virgil Dridea, Mircea Lucescu, Nicolae Dobrin sau Ion Ionescu, România n-a avut constanţa necesară pentru o campanie perfectă. România a ratat din nou calificarea la un turneu final, cel găzduit de Italia, adversara din grupă, şi echipa care avea să câştige competiţia. Era a doua ediţie consecutivă la care România avea adversară formaţia ce avea să cucerească laurii continentali.
Naţionala noastră a ocupat locul secund în grupă, după Italia, dar înaintea Elveţiei şi a Ciprului. Comportarea tricolorilor a fost una relativ bună, cu excepţia unui singur meci, cel de la Zürich, pe Hardturm Stadion, când românii au fost surclasaţi cu 7-1 de elveţieni. În aceste preliminarii, România a fost antrenată de Ilie Oană, cu excepţia ultimului meci, când selecţioner a fost Angelo Niculescu.
În 1972, România a fost foarte aproape de calificarea la turneul final al Campionatului European din Belgia, după ce a câştigat grupa preliminară, dar a fost eliminată de Ungaria, după trei meciuri de baraj. De această dată, generaţia lui Dobrin, Dembroschi, Iordănescu sau Lupescu, având experienţa ''Mundial-ului mexican'' în spate (1970), a reuşit să câştige grupa preliminară în faţa Ţării Galilor, Finlandei şi Cehoslovaciei. Cu un golaveraj mai bun decât Cehoslovacia (pe care a învins-o la Bucureşti cu 2-1 după ce pierduse meciul tur cu 0-1), selecţionata noastră a făcut pasul spre faza următoare, eliminatorie. Aici, tricolorii au fost "blocaţi" de Ungaria.
A fost nevoie însă de o rejucare, după ce primele două meciuri se terminaseră nedecis (1-1 la Budapesta şi 2-2 la Bucureşti). Pe teren neutru, la Belgrad, în faţa unui public care a susţinut România, golul lui Szöke din minutul 90 a eliminat selecţionata română din cursa pentru turneul final din Belgia.
România nu s-a calificat nici la turneul final al Campionatului European de fotbal din 1976, din Iugoslavia, chiar dacă a terminat neînvinsă grupa preliminară cu Spania, Danemarca şi Scoţia. Tricolorii, pregătiţi de Valentin Stănescu în aceste preliminarii (cu excepţia ultimei partide, cu Scoţia, când responsabil a fost Cornel Drăguşin), au reuşit însă o singură victorie, 6-1 cu Danemarca, şi cinci remize, fiind devansaţi de Spania. În confruntările cu ibericii s-au înregistrat două remize, 1-1 la Madrid şi 2-2 la Bucureşti.
Sorţii au fost din nou defavorabili României la ediţia din 1980 a preliminariilor Campionatului European, cu Spania, fostă campioană continentală, Iugoslavia, gazda ediţiei precedente, şi Cipru. Spania a câştigat grupa, ca şi la ediţia precedentă, şi s-a calificat la turneul final din Italia, în timp ce România a ocupat doar locul trei. Dacă în duelurile cu Spania (un egal şi un eşec) şi Iugoslavia (o victorie şi o înfrângere) tricolorii s-au comportat cât de cât onorabil, nu acelaşi lucru se poate spune despre confruntarea din deplasare cu Cipru, terminată la egalitate, 1-1.
S-a remarcat şi o instabilitate la nivelul băncii tehnice, cu Ştefan Kovacs la primele trei meciuri, Florin Halagian la cel cu Cipru, Constantin Cernăianu la ultimele două. România rata astfel calificarea la turneul final pentru a şasea oară consecutiv, dar într-o perioadă de reconstrucţie a reprezentativei.
Naţionala de fotbal a României a reuşit prima sa calificare la un turneu final al Campionatului European cu prilejul EURO 1984, găzduit de Franţa, după ce a câştigat o grupă deosebit de grea, cu Italia, campioana mondială "en titre", Suedia şi Cehoslovacia, medaliată cu bronz la ediţia precedentă a competiţiei continentale. Cu un antrenor tânăr, Mircea Lucescu, şi o echipă remaniată, care cuprindea fotbalişti ca Iorgulescu, Bölöni, Ştefănescu, Cămătaru, Coraş sau Romulus Gabor, România a avut un parcurs foarte bun în preliminarii şi a reuşit să ocupe primul loc.
'Tricolorii'' nu au pierdut niciuna din înfruntările cu Italia, reuşind o remiză la Florenţa (0-0) şi o victorie de senzaţie la Bucureşti (1-0), au învins de două ori Suedia şi Cipru, făcând un singur pas greşit, 0-1 acasă, cu Cehoslovacia. Calificarea a fost obţinută în deplasare, la Bratislava, unde echipa lui Mircea Lucescu a reuşit o remiză de ''aur'', 1-1, graţie golului marcat de Geolgău. La turneul final, România a debutat cu dreptul, egal cu Spania (1-1), echipă ce avea să joace apoi finala. Continuarea nu a mai fost pe măsură, cu eşecuri la limită în faţa unor formaţii deosebit de puternice, R.F. Germania (vicecampioană mondială peste doi ani) şi Portugalia, dar comportarea a fost una onorabilă, în ciuda ultimului loc.
Echipa de fotbal a României a fost foarte aproape de calificarea la al doilea turneu final consecutiv al EURO în 1988, dar a ratat această performanţă în faţa aceleiaşi formaţii a Spaniei, la diferenţă de numai un punct, după ce nu a reuşit să treacă de Austria. România şi Spania se întâlniseră deja la cinci ediţii ale Campionatului European, în preliminarii sau la turneul final, iar tricolorii nu avuseseră câştig de cauză niciodată per total, chiar dacă s-au reuşit succese în meciuri directe.
România, cu o echipă tânără şi bine aşezată pe scheletul formaţiei Steaua, proaspătă campioană europeană, cu un antrenor galonat acum, Emeric Ienei, a evoluat foarte bine în preliminarii, a reuşit o victorie de răsunet, 3-1 cu Spania, dar în meciul decisiv, cu Austria, în deplasare, a clacat şi a pierdut calificarea, spaniolii mergând la turneul final din R.F. Germania.
Naţionala de fotbal a României a ratat calificarea şi la turneul final al EURO 1992, după un debut catastrofal în grupa preliminară, una echilibrată, cu Scoţia, Bulgaria, Elveţia şi modesta San Marino. Totuşi, România s-ar fi putut califica la turneul final din Suedia dacă ar fi câştigat ultimul meci, cu Bulgaria, la Sofia.
Tricolorii au fost foarte aproape de această performanţă, dar scorul final a fost de 1-1, Hagi ratând un penalty. Cu Gheorghe Constantin selecţioner, după plecarea lui Emeric Ienei, România a pierdut primele două meciuri ale preliminariilor, cu Scoţia în deplasare (1-2) şi cu Bulgaria pe teren propriu (0-3), ceea ce a dus la schimbarea conducerii tehnice. Venirea lui Mircea Rădulescu a fost una de bun augur, iar rezultatele s-au văzut imediat, însă diferenţa faţă de contracandidate nu a putut fi recuperată şi s-a irosit o nouă calificare.
Numirea lui Anghel Iordănescu în funcţia de selecţioner a avut, apoi, un efect extraordinar. Contând pe aportul "generaţiei de aur" a fotbalului românesc condusă din teren de legendarul Gheorghe Hagi, Iordănescu a dus România la Mondialul din SUA (1994) şi, ulterior, la Campionatul European din Anglia 1996.
Participarea tricolorilor la turneul final a lăsat un gust amar, după clasarea pe ultimul loc în grupă. România a dominat grupa de calificare, câştigând-o în faţa Franţei, alături de care a nimerit în grupă şi la turneul final. Preliminariile nu au fost deloc uşoare, cu o formaţie redutabilă a Franţei, semifinalistă la această ediţie şi care peste doi ani avea să câştige titlul mondial, cu formaţiile incomode ale Slovaciei şi Israelului şi cu Polonia aflată în criză. România a făcut un singur pas greşit, pe teren propriu cu Franţa (1-3), după ce scosese un rezultat ''alb'' (0-0) în deplasare.
Acestea au fost primele preliminarii în care s-au acordat câte trei puncte la victorie, în loc de două ca până atunci. Echipa pregătită de Anghel Iordănescu a început cu stângul turneul final, 0-1 cu Franţa, dar mai avea şanse de calificare. Al doilea meci a fost cu Bulgaria, iar victoria aşteptată nu a venit nici de data aceasta.
Soarta s-ar fi putut schimba dacă arbitrul danez Mikkelsen ar fi acordat un gol perfect valabil marcat de Dorinel Munteanu, dar nu a observat că mingea şutată de mijlocaşul român a depăşit linia porţii. În ultimul meci, care deja nu mai conta, tricolorii au fost învinşi cu 2-1 de Spania, iar astfel România încheia al doilea turneu final fără victorie.
La ediţia din 2000, găzduită de Belgia şi Olanda, România a reuşit cea mai mare performanţă a sa la un turneu final al competiţiei continentale, atingerea sferturilor de finală. Echipa pregătită de Victor Piţurcă a fost cea mai bună din grupa preliminară, câştigată în faţa Portugaliei, a Slovaciei şi Ungariei.
Tricolorii au avut un parcurs aproape perfect în preliminarii, reuşind o victorie în deplasare cu Portugalia şi o remiză pe teren propriu cu lusitanii. După preliminarii, Piţurcă a fost demis, iar Emeric Ienei a condus echipa la turneul final. Într-o grupă foarte puternică, debutul a fost unul bun, cu o remiză (1-1) în faţa Germaniei, dar continuarea nu a fost pe măsură, 0-1 cu ghinion în faţa fostei adversare din preliminarii, Portugalia, un gol venit în minutele adiţionale ale meciului.
Partida contra Angliei a rămas memorabilă, "tricolorii" răsturnând după pauză avantajul englezilor şi calificându-se pentru sferturile de finală cu Italia. Din păcate, România a ratat semifinala cu Olanda, întrucât Totti şi Inzaghi au marcat pentru italieni şi au calificat "Squadra Azzurra" în faza următoare, la capătul unui meci în care Hagi a fost eliminat. Italia avea să joace finala şi să fie foarte aproape de titlul european, pierdut printr-un ''gol de aur'' reuşit de Franţa.
Cu Anghel Iordănescu instalat din nou în funcţia de selecţioner, România n-a reuşit să treacă de Danemarca şi Norvegia în cursa pentru Campionatul European din Portugalia 2004, clasându-se pe locul trei în grupa preliminară. De altfel, preliminariile au însemnat pentru fotbalul românesc o mare dramă, ratarea calificării la turneul final în minutul 90+5 al ultimului meci de calificare al tricolorilor, cu Danemarca.
Atunci, la Copenhaga, un frumos vis s-a transformat subit în cel mai mare coşmar, după o neatenţie a apărării române şi o prelungire nejustificată a meciului de către arbitrul elveţian Urs Meier. România a pierdut, însă, calificarea din cauza propriilor greşeli. Tricolorii au pierdut ambele partide de pe teren propriu cu contracandidatele directe şi, în final, calificarea la rezultatele directe cu Norvegia, cu care a terminat la egalitate de puncte (dar pe locul 3).
Selecţionata de fotbal a României a avut un parcurs remarcabil în preliminariile EURO 2008 şi a câştigat Grupa G în faţa Ţărilor de Jos şi a Bulgariei. România şi-a adjudecat calificarea la turneul final din Austria şi Elveţia cu două jocuri rămase de disputat din preliminarii, cu Bulgaria şi Albania. Tricolorii pregătiţi, din nou, de Victor Piţurcă au început cu stângul, 2-2 pe teren propriu cu Bulgaria, dar după un meci foarte bun. În rest, parcursul a fost aproape perfect, cu remiză în Ţările de Jos (0-0) şi succes la Constanţa cu olandezii (1-0), şi doar un singur eşec, la Sofia, cu bulgarii, dar când zarurile fuseseră aruncate.
La turneul final din Austria şi Elveţia, România nu a reuşit să acumuleze decât un punct în grupă, din care au mai făcut parte Italia, Ţările de Jos şi Franţa. Prestaţia selecţionatei noastre la acea ediţie a fost slabă, singurul gol reuşit de români fiind cel marcat de Adrian Mutu în meciul cu Italia, terminat la egalitate (1-1).
România a ratat inexplicabil prezenţa la turneul final al Campionatului European din 2012, din Polonia şi Ucraina, ultimul cu 16 echipe participante.
Campania de calificare a echipei ţării noastre a fost sub aşteptări, "tricolorii" ratând calificarea dintr-o grupă accesibilă, din care au mai făcut parte Franţa, Bosnia şi Herţegovina, Belarus, Albania şi Luxemburg. Cu doar trei victorii în zece meciuri, dintre care două obţinute cu Luxemburg, România a fost eliminată matematic înaintea penultimei etape, şansele de calificare fiind reduse drastic după prima jumătate a meciurilor de calificare.
În 2016, la turneul final al Campionatului European, desfăşurat din nou în Franţa, România a reuşit să se califice pentru a cincea oară. Pentru prima dată, la turneul final, au participat 24 de echipe, în loc de 16.
România a făcut parte din Grupa F preliminară, alături de Irlanda de Nord, Ungaria, Finlanda, Insulele Feroe şi Grecia. Echipa ţării noastre s-a calificat la turneul final, după ce a strâns 20 de puncte, cu doar unul mai puţin decât câştigătoarea grupei, Irlanda de Nord.
Printre cele mai importante rezultate ale "tricolorilor" au fost: victoria cu 1-0, în deplasare, contra Greciei, victoria cu 2-0 de la Helsinki şi victoria cu 2-0 contra Irlandei de Nord pe Arena Naţională. La turneul final, România a făcut parte din Grupa A, alături de ţara gazdă, Franţa, şi de Albania şi Elveţia. Reprezentativa ţării noastre nu a depăşit faza grupelor, obţinând un singur punct, în disputa cu Elveţia şi fiind învinsă, surprinzător, de Albania, cu 0-1. La 66 de ani, Anghel Iordănescu a fost cel mai vârstnic selecţioner al României la un turneu final. Din echipa tricoloră au făcut parte, printre alţii: Claudiu Keşeru, Lucian Sânmărtean, Cristian Săpunaru şi Vlad Chiricheş.
La ediţia din 2020, naţionala a ratat calificarea la Campionatul European, găzduit şi de România (patru partide), după ce a încheiat pe locul 4 în grupa preliminară. Totuşi, "tricolorii" selecţionerului Mirel Rădoi mai aveau o şansă: barajul cu Islanda. Iniţial, partida de la Reykjavik trebuia să se dispute în luna martie, dar pandemia de coronavirus a determinat amânarea acesteia.
La meciul decisiv din toamnă, Islanda a câştigat cu 2-1 şi s-a calificat în finala barajului de calificare la Campionatul European. Nordicii au fost, însă, învinşi de Ungaria, scor 1-2, şi au rămas acasă, la fel ca şi naţionala României, menţionează www.eurosport.ro. Deoarece în 2020 s-au aniversat 60 de ani de la înfiinţarea Campionatului European, competiţia trebuia să se desfăşoare iniţial în 12 oraşe ale Europei, dar a fost amânată pentru 2021, din cauza pandemiei de coronavirus.
.webp)
