De la dictatură la libertate. Drepturile care lipseau în România, înainte de 1989, pe care acum le luăm de-a gata


Ultimul update: Luni 23 Decembrie 2019 19:51
Data publicarii: Luni 23 Decembrie 2019 19:21
Categorie: Dupa 30 de ani

Comunismul a însemnat o experiență traumatizantă pentru români și le-a provocat răni care se vindecă foarte greu.

În episodul de astăzi, campania Știrilor PRO TV „După 30 de ani" vorbește despre drepturile care lipseau înainte de momentul '89, dar și despre obligațiile și libertățile câștigate.

Spiritul întreprinzator a înlocuit, în democrație, controlul centralizat al partidului, iar libertatea de exprimare nu mai este îngrădită.

Cei care au trăit sub dictatura lui Ceaușescu își amintesc, însă, că nu aveau voie să vorbească liber, să poarte plete ori să călătorească în Occident.

Drepturi cetățenești pe care astăzi le luăm de-a gata și ni se par absolut firești nu existau în comunism. Regimul trecut a însemnat pentru români mai puține drepturi, mai multe obligății și mai multe limitări. Individul a contat mai puțin, cât timp statul punea pe primul plan partidul, forța călăuzitoare.

Între 1947 și 1989, PCR a fost singurul partid politic oficial care a activat pe scenă politică din România. Nicolae Ceaușescu era conducătorul suprem și a impus o dictatură cu multe lipsuri.

Nu contează individul, ci binele colectiv

 

Dreptul românilor de a alege cine îi conduce era practic inexistent. În comunism, omul, ca individ, nu contează, în schimb contează binele colectiv. Așa s-a și legitimat partidul comunist în față oamenilor, cărora li se transmitea că în raport cu fiecare dintre ei prevalează binele colectiv, pentru a spori o societate multilateral dezvoltată, la care contribuie și pentru care se jertfește toată națiunea.

Constituția din 1965 prevedea că Republica Socialistă România este stat al oamenilor muncii și că Partidul Comunist Român era forța conducătoare a întregii societăți.
Poporul era doar teoretic deținător suveran al puterii. În locul Parlamentului, România Socialistă avea Marea Adunare Națională și consiliile populare, alese tot teoretic, prin vot universal, egal, direct și secret. Doar teoretic românii aveau și dreptul la libertatea cuvântului, a presei, a intrunirilor, a mitingurilor și a demonstrațiilor. În realitate, nu erau permise, ci înfierate.

Alegerile, o mare mascaradă

 

Și alegerile ținute în cadrul partidului erau o mascaradă. În ropot de aplauze, conducerea PCR a instaurat Dictatura Proletariatului, iar societatea civilă a fost alterată de principiile dictatoriale care au impus cenzura și inhibarea liberei exprimări.

Partidul controla populația prin intermediul Securității și Miliției, două brațe de fier care îngrădeau drepturile oamenilor. Populația era ținută într-o permanentă stare de teamă de a vorbi și a acționa liber. Între români exista frica de turnători la Securitate, cetățeni racolati din rândul societății, constrânși să își pârască în scris rude, prieteni, colegi de serviciu. Sunt demolate biserici și oamenii sunt îndepărtați forțat de cultele religioase. Orice comportament contrar gândirii partidului trebuia înnăbușit din fașă.

Cultul personalității lui Ceaușeșcu, inspirat de cele asiatice

 

 

Cultul personalitățîi lui Ceaușescu, exacerbat după vizitele în Asia, a impus celebrele defilări și manifestații pe stadioane, la care participarea era obligatorie și se făceau pregătiri intense, an de an. După terminarea programului de lucru, muncitorii din fabrici erau obligați să facă repetiții.

Mașinăria de partid organiza primiri fastuoase prin țară. Erau scoși oamenii de la serviciu și copiii din școli, pentru a-l întâmpina pe întâiul ctitor cu aplauze, stegulețe și lozinci patetice: „Stimă noastră și mândria, Ceaușescu - România!”, „Ceaușescu - eroism, România - comunism!” sau „Ceaușescu și poporul, patria și tricolorul!”.

Munca, o îndatorire de onoare

 

 

Muncă era o îndatorire de onoare pentru fiecare cetățean al țării, dar proprietatea privată avea multe limitări: oamenii erau expropriați cu forța, ori de câte ori locuințele lor au stat în calea progresului și a marillor investiții.

Nu exista varianta unui proces în instanță, pentru despăgubiri, cum se întâmplă astăzi, și oamenii rămași peste noapte fără gospodării erau mutați în masă, la bloc.
Țăranii din mediul rural erau aduși să construiască orașe, fabrici și proiecte mărețe. La muncă era scoasă și armata. Românii nu aveau doar dreptul la muncă, ci obligația la muncă.

Dacă nu aveai serviciu, avea grijă partidul să te trimită la lucru. Munca la stat, pentru că numai aceasta exista, era impusă șase zile din șapte, și începea din școli, unde funcționau stagiile de muncă patriotică - adică elevi duși forțat pe ogoare și în fermele agricole să adune recoltele.

Doar duminica era liberă, se lucra și de sărbătorile religioase, iar statul acorda locurile de muncă prin repartiție, în toată țara. Cei care obțineau o calificare sau absolveau studii universitare nu puteau munci unde doresc, fiind limitați la posturile oferite de stat, chiar dacă erau la mare distanță de locul natal. Medicii erau trimiși să facă stagiatura la țară, iar inginerii erau împărțiți pe șantierele socialiste.

Granițele erau închise, iar fuga din țară era pedepsită cu condamnare la închisoare în lipsă și cu represiuni asupra familiei.

Pentru dizidenții politici și intelectualii care se împotriveau sistemului era dispus arestul la domiciliu. Partidul era în toate și omul era forțat să se ghideze după o gândire colectivă, comerțul exterior era monopol de stat, iar exporturile masive au adus ani de foamete, în țară. O națiune ce clocotea în 1989.

Ce s-a întâmplat după Revoluție

 

 

După Revoluție, fostele cadre de partid se regrupează în formațiuni noi, democratice. Capitalismul le aduce românilor pluripartitismul, oamenii participă la primele alegeri libere de după regim. Frontierele se deschid, și încă din ianuarie 1990 este eliminată pedeapsa capitală pentru condamnați. Românii pot deține oficial valută, pot ieși din țară fără represiuni asupra familiei, pot alege unde să muncească. Se pot exprima liber, se pot asocia și dacă sunt nemulțumiți, pot protesta în stradă.

Intelectualii nu mai sunt huliți, românii își întorc fața fără teamă către religie, oamenii pot purta plete, un lucru interzis înainte de '89.

Și pot purta ce haine vor, să facă ce vor în timpul liber, fără defilări de partid, pe stadioane. Pot circula și după ora 22, pe străzi, și nici poliția nu mai poate face percheziții noaptea, pe o proprietate privată, decât dimineața, după ora 6.

Avem drept de vot și stat de drept, apărat prin legi clare. Românii pot lucra oriunde în lume, nu doar oriunde în țară. Legislația a evoluat în domeniul muncii în sensul protecției angajatului, care nu poate fi concediat în orice condiții și nici exploatat prin muncă.

Un nou statut, după intrarea în UE

 

Intrarea în spațiul comunitar, începând cu 2007, a adus românilor un statut nou, de cetățeni europeni, care înseamnă drepturi și obligații suplimentare, superioare celor naționale. Se vede asta cel mai bine în alimentație publică, sistemul bancar, comerțul online sau drepturile pasagerilor și până la protecția datelor personale.

Începând cu 2014 pot returna orice produs cumpărat din magazine sau de pe internet, fără vreo justificare. Și pot fi despăgubiți de companiile aeriene pentru servicii proaste.

În domeniul bancar, ai anumite termene în care poți renunța la un împrumut, dar sunt și obligații clare pentru creditori, care trebuie să te informeze corect și cu mult timp înainte de semnarea actelor.

Există măsuri de protejare a clientului și în privința intereselor financiare ale consumatorilor. La conturile de plată au fost impuse tot la nivel de UE informațîi tot mai clare despre comisioane de la bănci dar și proceduri simplificate la mutarea de la o bancă la alta, în același stat sau dintr-un stat în altul.

Legislația nu prevede dreptul la căsătorie între persoane de același sex, dar în perioada 2000-2002, s-a dezincriminat complet homosexualitatea.

S-au introdus legi anti-discriminare. În perioada comunistă, homosexualitatea era infracțiune, pedepsită de la 1 la 5 ani de închisoare, fiind considerată împotriva orânduirii socialiste.

Avem drepturi și obligății noi pentru chiriași și proprietari, stabilite prin legi clare începând cu anii de preaderare la Uniunea Europeană. Chiriașii cu contract legal nu pot fi evacuați abuziv și este stimulată bună funcționare a unei asociații de locatari, în care sunt interzise intervențiile în structura clădirii, în propria locuință.

În afaceri sunt reglementări clare, cu drepturi și obligații pentru marii și micii producători. Oamenii se pot asocia în firme, pot deține SRL-uri și acțiuni la diverse societăți, dar pot fi persoane fizice autorizate. Produsele românești pot primi certificări internaționale și pot fi vândute la export, pe piața liberă, după reguli impuse de cerințe europene:

Poți câștiga licitații mari, cu firme de apartament, și poți dezvolta afaceri de milioane în mediul online. Există protecția drepturilor de autor și a dreptului la propria imagine, dar și brevete de inventator, recunoscute internațional. Avem contracte de comodat pentru diverse bunuri, dar și regim de proprietate periodică pentru locuințe, câteva săptămâni pe an.

Comunismul a însemnat o experiență traumatică pentru români. Dictatura Ceaușescu a provocat răni care se văd și astăzi în comportamentul oamenilor. Spiritul întreprinzător a înlocuit, în democrație, controlul centralizat al partidului.

Societatea civilă nu mai este înecată de instituții fără integritate, libera exprimare nu ne mai este sufocată. Avem o liberă expresie a spiritului uman și infinit mai puține interdicții.

Resursele Romaniei, dupa 30 de ani. Padurile dispar, titeiul se va epuiza in 20 de ani
Educația din România, într-o stare deplorabilă. Situația la 30 de ani după Revoluție
30 de ani mai târziu, după momentul Decembrie 1989. Unde suntem acum?
VIDEO PROTVPLUS.RO