Normale până la un punct. Dar și ceea ce face adolescentul este perfect normal, din cauza nivelului de dezvoltare la care se află creierul lui. Haideți să aflăm cum să îi înțelegem.
Între 14 și 19 ani, centrul de comandă din creier este amigdala, o structură responsabilă pentru soluția „luptă sau fugi” și pentru satisfacții imediate. Din acest motiv, la această vârstă apar frecvent consumul de vape-uri ori țigări, consumul de alcool sau utilizarea excesivă a rețelelor sociale. Ne explică psihoterapeutul de familie și parenting, Smaranda Cernescu.
Smaranda Cernescu, psihoterapeut de familie și parenting: „În aceste etape, creierul este eminamente social-emoțional. Asta înseamnă că este inundat de emoțiile care vin din relațiile cu ceilalți.”
Corespondent PRO TV: „Care sunt acestea?”
Smaranda Cernescu, psihoterapeut de familie și parenting: „Avem bullying, avem dezamăgire, primele tentative de relații amoroase, multe se soldează cu eșec. Nu avem inteligență socială, adică managementul emoțiilor. E greu și pentru un adult!”
Corespondent PRO TV: „Nu ai învățat și ai examen!”, poate să spună părintele. „Nu ai timp să înveți dacă nu te apuci din timp!” Aceste neliniști ale părinților se lovesc de... nimic. Aceasta deoarece creierul adolescentin nu înțelege consecințele din viitor. Nu este încă dezvoltat.”
Spre 24 de ani, cortexul prefrontal preia comanda. Abia atunci putem să planificăm, să înțelegem consecințele din viitor și să fim raționali.
Ce pot face părinții până atunci? Să fie toleranți și să-și încurajeze copiii. Și să învețe cum să facă diferența între normalitatea în adolescență și o afecțiune psihiatrică, de exemplu, tulburarea de anxietate.
Smaranda Cernescu, psihoterapeut de familie și parenting: „Primul și cel mai important criteriu este momentul în care emoțiile îmi afectează buna funcționare zilnică: tulburări de somn, de alimentație, stare generală afectată, nu mai simt motivație, plăcere, nu văd de ce, stare de copleșeală, e prea mult. Insomnia este de mai multe feluri: faptul că nu adorm, mă trezesc de multe ori în timpul nopții, mă trezesc prea devreme, nu am somn REM, adică somnul acela profund.”
Tulburarea de anxietate este o boală. Are nevoie de ajutor specializat.
Calitatea vieții se ameliorează cu o combinație dovedită între medicamente și terapie cognitiv-comportamentală.
