Ivan Patzaichin a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, cu onoruri militare. Militarii au tras trei salve

Inimi cernite, marți în ultima zi în care rudele şi prietenii şi-au luat rămas bun de la Ivan Patzaichin, condus pe ultimul drum la cimitirul Bellu din Capitală. Pentru că foarte mulţi îl admirau pe campionul care ne-a adus medalii chiar şi cu o pagaie ruptă: sportivi, actori, oameni simpli.

Însă, dincolo de lacrimi, rămâne amintirea, ca un exemplu, a omului excepţional. Şi speranţa că poate de acolo, de sus, Ivan Patzaichin, va mai vâsli încă o dată, spre eternitate.

Ivan Patzaichin a fost înmormântat în această dupa-amiază la cimitirul Bellu din Capitală, în prezenţa a sute de oameni care au vrut să îşi ia la revedere de la un mare sportiv.

Sicriul a fost purtat pe umeri de militari ai gărzii de onoare care, aşa cum presupune ceremonia, au tras trei salve în momentul în care sicriul a fost coborât în mormânt.

Este finalul de drum al unui om care a inspirat vieţile altor sute prin dedicaţia fața de sport, munca neîntreruptă şi modestia care l-a caracterizat.

Ivan Patzaichin a intrat în istorie în anul 1972 la olimpiada de la Munchen, unde a obţinut prima sa medalie de aur la simplu. Acolo i s-a rupt pagaia. Vâsla. Dar n-a renunţat.

Ivan Patzaichin, noiembrie 2012: „S-a rupt în primele două, trei lovituri. Am ridicat-o, dar arbitrul nu a văzut, era doar un ciot nu avea pală, poate s-a făcut că nu vede"

A vâslit mai departe şi a câştigat inimile publicului pentru forţa de care a dat dovadă. A ajuns printre ultimiii dar...

Ivan Patzaichin: „După ce am sosit, pe buletinele oficiale a apărut că am abandonat din propria iniţiativă, ceea ce nu era normal, şi am făcut contestaţie."

A ajuns în recalificări, şi-a lipt pagaia şi a câştigat finală. Aurul olimpic.

După retragerea din viaţa sportivă, Ivan Patzaichin a continuat să vâslească, mai ales în locurile natale. A pus bazele unei asociaţii alături de care a dorit să promoveze cât mai mult tradiţiile şi frumuseţile Deltei Dunării.

Dumnezeu să te odihnească, Ivan Patzaichin !
 

Luni, Ivan Patzaichin a fost plâns de mulți români. L-au plâns acasă, cei din Deltă, din satul Mila 23. L-au plâns prietenii, care-l așteptau la un festival organizat în Tulcea pentru el.

L-au plâns canatorii pe apele Dunării, dar și cei care au ținut să-i fie alaturi, la Muzeul Dinamo, unde i-a fost depus trupul. Au fost lângă el: artiști, sportivi, și oameni simpli. Pentru că foarte mulți îl admirau pe modestul campion cu pagaia ruptă.

Trupul lui Ivan Patzaichin a fost depus la ora 12:00 în muzeul Clubului Dinamo. Întreaga viață a făcut parte din acest club, s-a întors acolo pentru ultima dată la aproape 50 de ani distanță de momentul în care a câștigat prima medalie olimpică.

Sicriul a fost purtat pe umeri de militari ai gărzii de onoare. În urmă venea fiica sa, Ivona.

Curând au început să apară cei ce voiau să-și ia rămas bun. Ivan Patzaichin a fost un simbol pentru români, mulți l-au admirat și respectat. Printre ei și Leon Rotman acum în vârstă de 87 de ani, dublu medaliat olimpic la canotaj.

Leon Rotman, fost canotor olimpic: "Am rămas stupefiat, ieri, când am auzit. Nici nu știam că e la spital și că e bolnav. Prieteni am fost și vom rămâne și după ce nu voi mai fi eu".

Gabriela Sabo, campioana olimpică la atletism: "Tatăl meu a murit de aceeași boală".

Eugen Cristea, actor: "Am fost cucerit nu doar de eleganța și de drăgălășenia acestui om , pe care l-am considerat un copil mare, cât de modestia sa. Un campion, un om de talia sa, de o modestie fară seamăn, de la care ar avea de învățat mulți azi".

Oamenii continuă să depunp flori și la statuia lui Ivan Patzaichin, amplasată în fața stadionului Dinamo. 

Curtea muzeului a devenit neîncăpătoare pentru sutele de oameni care au venit, marți la amiază să își ia la revedere de la marele sportiv. 

Sunt atât de multe, încât barca amplasată în fața fotografiei lui Ivan Patzaichin a devenit neîncăpătoare. 

Ivan Patzaichin a intrat în istorie în anul 1972, la Olimpiada de la Munchen, unde a obținut prima sa medalie de aur la simplu. Acolo i s-a rupt pagaia. Vâsla. Dar n-a renunțat.

A vâslit mai departe și a câștigat inimile publicului pentru forța de care a dat dovadă.

A ajuns în recalificări, și-a lipt pagaia și a câștigat finala. Aurul olimpic.

După retragerea din viața sportivă, Ivan Patzaichin a continuat să vâslească, mai ales în locurile natale. A pus bazele unei Asociații alături de care a dorit să promoveze cât mai mult tradițiile și frumusețile Deltei Dunării. Luni ar fi trebuit să se desfășoare unul dintre festivalurile pe care le organiza anual. Scena a fost pregătită de duminică seară. Acolo au mers sute de tulceni și prieteni apropiați să-și ia rămas bun.

Organizatorii festivalului îi pregătiseră o melodie special făcută pentru el. Compusă acolo, în satul în care s-a născut și a copilărit, de către corul de lipovence rusalka din Mila 23 și trupa Subcarpați.

Festivalul nu s-a mai ținut luni, dar canotorii au ieșit pe apă în mod simbolic, pentru a-i mulțumi lui Ivan.

Viorel Gheorghe, organizator: "Acest festival se va numi de acum festivalul bărcilor cu vâsle".

Casa din satul Mila 23 îi va fi transformată în centru cultural.

Lucica Buhaev, cumnata lui Ivan Patzaichin: "A rămas în sufletul nostru un om iubit, nu mai am cuvinte. O să ne fie foarte dor de el".

Ivan Patzaichin va fi înmormântat, marți, în cimitirul Bellu din București.

Articol recomandat de sport.ro

NEWS ALERT Andrei Rațiu, cel mai scump transfer din istoria clubului!