Sulina, orasul de ruine din inima Deltei. Ivan Patzaichin incearca sa gaseasca secretul eco-turismului in zona
PROBLEME IN PARADIS, partea a II-a. Doua zile, atat petrec de obicei turistii in Delta. Multi dintre ei vor in acest timp sa vada tot, asa ca barcile circula cu viteza, sperie pasarile, iar la final turistii nu raman cu mare lucru.
De cativa ani, Ivan Patzaichin lupta pentru locul in care s-a nascut si ii indeamna pe oameni sa se intoarca la barcile cu vasle, la traditiile si mancarurile lipovenesti. Zi si noapte Delta si bratele Dunarii sunt brazdate de barci care umbla in viteza. Mai bine de 60 la suta din banii care vin aici se duc pe transport. O afacere care merge. Poti alege sa calatoresti cu vapoarele mari care pornesc din Tulcea o data pe zi si fac multe ore pe drum sau cu o cursa rapida, un fel de microbuz al apelor, la care trebuie sa iti faci din vreme rezervare. Nu stii insa peste cine dai la carma barcii.
Si astfel de situatii gasesti la tot pasul. Cursa Tulcea-Sulina. Barca sare peste valuri si scartaie din toate incheieturile. Tot drumul carmaciul a vorbit la telefon, a luat comenzi. Si a numarat bani. Nici vorba de bonuri sau chitante pentru banii incasati. Teoretic, capitania portului Tulcea ar trebui sa-i controleze pe acesti oameni. Practic, pe ape, nimeni nu-i sanctioneaza pentru ca in goana dupa bani pun in pericol vietile pasagerilor.
Dupa ce scapi de zgaltaiala si dusul din barca ai parte de un altul din partea proprietarilor de pensiuni. Sulina. La mal ne asteapta un patron de pensiune. Cu maldare de bagaje si echipamente pornim intr-o adevarata aventura. Convenim sa ramanem 3 oameni intr-o camera dubla. Nu apucam sa desfacem bagajele ca apare gazda, care spune ca de fapt camera e ocupata. Cu bagajele in carca si prin soarele amiezii, din nou luam la pas ulitele Sulinei. Gasim 2 camere libere. 100 de lei camera. Gazda isi arata nemultumirea ca stam doar o noapte si nu face nicio afacere cu noi. Nici sotia gazdei nu e multumita. Trebuie din nou sa ne luam talpasita.
In cele din urma un taximetrist ne-a dus la o pensiune cateva strazi mai departe. Este casa lui Vasile Chirilov, directorul Administratie Fluviale, care isi are sediul in Palatul Comisiei Europene a Dunarii de jos. Comisia a functionat aici intre 1856 si 1938 si reprezenta mai multe state europene. Aici veneau vapoare din toata lumea, se facea comert si foarte repede Sulina sfarsitului de secol XIX s-a transformat dintr-un sat amarat intr-un oras cosmopolit.
Palatul este acum monument istoric, dar a ramas o ruina. Chirilov a reparat sala de conferite. Gest care era sa-l coste. Mai multe autoritati ale statului, care ar fi trebuit sa protejeze si sa repare cladirea, au venit peste el si i-au interzis sa repare. Apoi i-au cerut sa foloseasca doar firme autorizate de Ministerul Culturii, la un pret mult mai mare. De altfel, firme autorizate au muncit aici dar de aproape 10 ani au abandonat lucrarile. Dupa ce au distrus tot parchetul original ca sa bage tevi si au pus un acoperis prin care ploua.
In loc sa repare cladirile monument istoric din oras, autoritatile statului au investit banii aiurea. In 2010 ministerul Dezvoltarii condus la acea vreme de Elena Udrea a investiti mai bine de un milion si jumatate de euro in 7 casute de lemn, o toaleta si un podet. In aceste cladiri imprastiate printre boscheti ar fi trebuit sa fie magazine pentru turisti. Mai multe ONG-uri au reclamat la Comisia Europeana ca investitia afecteaza volbura de nisip, planta protejata. Comisia a declansat procedura de infringement si totul s-a blocat.
Cristian Celea, a fost secretar de stat in guvernarea Nastase si a condus Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. A concesionat in conditii discutabile de la primaria Sulinei cladirile dar timp de 4 ani nu a putut sa faca nimic aici din cauza infrigementului. Din acelasi motiv, Celea a refuzat sa mai plateasca taxe de concesiune catre primariei Sulina si sa intretina constructiile. O investitie de 1 milion si jumatate de euro.
In fiecare zi, Lucian Pamfil, alias capitanul Nemmo, un brasovean stabilit aici, ii scoate pe turisti cu barca in larg. Isi trage sapca pe cap, pune ceva muzica in surdina si-i da drumul. Timp de cateva zeci de minute prin fata ochilor se tot scurg cladiri in ruina. Un peisaj intins pe kilometri care iti lasa un sentiment ciudat, ca aici nimic nu functioneaza, ca locul a fost sortit pieirii. Uiti insa de tot cand in ajungi la revarsarea Dunarii in mare. La cateva sute de metri de revarsare a luat nastere cea mai tanara bucata de Romanie. O insula formata de Dunare si populata de mii de pasari. E o comoara pe care natura ne-o ofera noua romanilor. Pentru turisti e o experienta de neuitat.
De cativa ani, Ivan Patzaichin si Teodor Frolu ii ajuta pe oamenii Deltei sa inteleaga valoarea locului in care traiesc, sa se intoarca la traditii si sa practice ecoturism. Delta sufera foarte mult pentru ca lumea vrea in 2 zile, o zi sa vada tot. deci practic nu vede nimic. Dar asa mergand incet, altfel ai contact cu natura. Altfel te primeste natura. Chiar si pasarile”, spune Ivan Patzaichin.
I-am ascultat sfatul. Si m-am alturat unui grup de 20 de turisti sositi in mila 23 sa faca ecoturism. Asa te apropii de natura nu in zgomotul motorului, ci in liniste. Am primit un caiac. Si am pornit intr-o excursie care avea sa se intinda pe o zi intreaga. Aproape 30 de kilometri pe apa. Mai multe lacuri si canale de o frumusete pe care n-o poti descrie in cuvinte. Trebuie s-o simti, sa fi acolo, sa te bucuri de ea.
Aici te apropii de natura, de pasari, lasi mirosul Deltei sa te invaluie, si esti atat de departe de zgomotul civilizatiei. Mai bine de zece ore am dat la vasle. Seara ne intoarcem pe insula din mila 23.
Iliuta Goean este proprietarul caiacelor. Si-a facut blog si site unde explica oamenilor ce inseamna Delta. Le vinde ponturi si locuri care trebuie vazute, ii invata cum sa se bucure si sa inteleaga acest loc.
Intr-o alta casa Lucica Buhaev aprinde focul. Este verisoara lui Ivan Patzachin. A ajutat-o sa construiasca un cuptor traditional si un foisor si s-a pus pe treaba. In acesta curte a copilarit Ivan Patzachin.
Mila 23 este un sat intre ape, in care traiesc vreo 400 sute de suflete. E locul in care s-a nascut Ivan Patzachin. Pe ulitele inguste, in care gardul de tabla si culorile tipatoare si-au facut loc inca mai intalnesti case traditionale, varuite, acoperite cu stuf, cu albastrul lipovenesc la ferestre si grinzi. In ultimii ani au aparut mai multe pensiuni, construite de oameni cu bani, multi dintre ei fara nicio legatura cu acest loc iar turistii au inceput sa vina. Doamna Lucica nu e prea multumita de cum a evoluat satul. Se pierde autenticul. Acum, cu ajutorul lui Ivan amenajeaza in casa cateva camere in care sa-i primeasca pe turisti.
“Problemele sunt multiple si fiecare vrea altceva. Daca intrebi pe cineva ce vrea sa faca ca sa castige mai bine zice ca mai vrea sa construiasca 2 camere. Ceea ce e gresit. In loc sa faca ceva servicii in care sa tina omul. Problema nu e sa ai mai multi turisti intr-o zi sau o noapte. Ca problema asta e in Delta. Maxim 2 nopti. Daca sta in plus la acel localnic incep sa ramana bani in plus", explica Ivan Patzaichin.
Mancare e gata. In foisorul de langa malul Dunarii totul are alt gust si alt miros. E gustul locului, care-ti desfata papilele si-ti ameteste mintea. Te face sa-ti doresti ca timpul sa se opreasca in loc si sa iti da sentimentul ca ai descoperit secretul turismului.
Etichete: barca, delta dunarii, ivan patzaichin, lipoveni, pensiuni, sulina, turism,
Dată publicare:
