Profesorul Thomas Gallagher, despre moștenirea lăsată României de Ion Iliescu: A evitat un naționalism otrăvitor și toxic

Profesor emerit la Universitatea din Bradford, Gallagher a scris pagini importante despre România, printre care volumul "Furtul unei națiuni", o analiză lucidă a modului în care trecutul comunist a influențat primii ani de democrație și rolul esențial jucat de Ion Iliescu în această perioadă.

Prof. Thomas Gallagher, politolog expert în istoria modernă a României: Cred că a trecut prin diferite faze de-a lungul carierei sale politice. În apărarea lui, s-ar putea spune că a umplut un vid de putere la sfârșitul anului 1989 care s-ar fi putut transforma într-o violență teribilă, mult mai gravă decât cea care a implicat 1.000 de morți, dar cred că și-a compromis o reputație care ar fi putut fi utilă și promițătoare prin maniera aproape paranoică în care a reacționat la provocările din ianuarie și din martie în Târgu Mureș, modul în care au fost organizate alegerile din mai 1990 și, mai ales, prin zilele de violență desfășurate de mineri sub supravegherea Securității la București, când „golanii” din Piața Universității au fost îndepărtați cu forța de pe străzi.

A fost profund implicat în această încercare de a-și asigura supraviețuirea politică, urmărind ca noua ordine post-Ceaușescu să fie una în care regulile sale privind o democrație limitată să prevaleze. Prin urmare, îi va fi extrem de dificil, din perspectivă istorică, să se disocieze de această moștenire sumbră. Dar a rămas un actor politic central, după cum bine știți, pentru încă 15 ani și a fost responsabil pentru construirea unei democrații defectuoase și imperfecte, dar totuși o democrație în care oligarhia, al cărei patron era sau nu putea acționa cu impunitate absolută. A evitat tentația de a recurge la un naționalism otrăvitor și toxic pentru a diviza țara, așa cum s-a întâmplat în țara vecină, Iugoslavia.

Cred că la cumpăna dintre secole am văzut cât de important a fost pentru România să îmbrățișeze o occidentalizare prudentă, cu alte cuvinte: aderarea la NATO, acceptarea Acordului de la Snagov din 1995, care a deschis calea pentru aderarea deplină la Uniunea Europeană 12 ani mai târziu. Consider că a fost o personalitate remarcabilă, care a dat dovadă de abilități politice deosebite, în ciuda faptului că nu și-a putut exercita profesia de politician în ultima fază a regimului Ceaușescu.

Cred că Iliescu nu este o figură controversată în afara României. Dacă ne uităm, de exemplu, la Statele Unite care, după părerea mea, au fost la fel de divizate cum era România în anii 1990, putem observa că, atunci când o personalitate importantă din lumea politică moare, cealaltă tabără manifestă, de regulă, un anumit grad de respect. Uitați-vă la Trump care a apărut la înmormântarea lui Jimmy Carter cu doar câteva zile înainte de a fi inaugurat în ianuarie.

Cred că a fost foarte dificil pentru prim-ministrul Ilie Bolojan să găsească tonul potrivit în această situație.

Nu cred că va exista o controversă de durată cu privire la ideea funeraliilor de stat. Mai important este ca aspectele nocive ale moștenirii lui Iliescu să fie recunoscute și discutate.

Dacă, pe viitor, oamenii se vor întreba de ce România continuă să fie o democrație hibridă, atunci explicația ne duce direct înapoi la Ion Iliescu. El a fost cineva care a „construit o casă” într-un mod total nepotrivit, dar, cu toate acestea, este totuși „o casă” democratică, cu acoperiș și fundație, însă este o casă fragilă.

Cosmin Stan, prezentator Știrile PROTV: Când se vor scrie noi cărți de istorie, ce frază credeți că l-ar defini pe Ion Iliescu?

Prof. Thomas Gallagher: El a fost omul responsabil pentru crearea unei Românii noi, însă cu prea multe elemente nocive din vechiul regim încă prezente.  

Articol recomandat de sport.ro

"Simona Halep, de nerecunoscut!" Reacția englezilor după apariția româncei la Wimbledon