E mare, dar e si toxic. De ce trebuie sa ne ferim de cartofii uriasi pe care strainii ii arunca
20% din cartofii consumati in Romania, in special importati din Germania, Olanda, Franta si Belgia, au fost, de fapt, exclusi de la consumul uman in tara de origine. Vorbim despre cei foarte mari, preferati, de fapt, in pietele noastre.
In strainatate, sunt folositi exclusiv drept hrana pentru animale. Gospodinele cumpara asadar cartofi furajeri, fara sa stie ca sunt fie toxici, fie nehranitori. Si, intre timp, cei produsi de tarani, mai ieftini, dar mai mici ajung la gunoi.
Intre timp, cartoful mic si sanatos de Covasna se zbarceste incet pe taraba, desi s-ar vinde si doua kilograme pe-un leu. Cartoful urias nemtesc sau olandez intra in pungi la 2 lei sau 2,50 kilogramul. Putini stiu ca in Germania, Franta si Spania, cartofii sub 3 centimetri in diametru si cei mari, peste 6, sunt retrasi din start de la consum.
Fata de cei medii, cei mici contin cantitati triple de solanina, o substanta toxica dezvoltata sub coaja. Iar cei mari au 85% apa, fata de 70% cat au cei medii. Concentratia de proteine si aminoacizi este la jumatate.
Asa ca cea mai buna e calea de mijloc, sa-ti incapa in palma. Ce arunca vesticii e insa numai bun de adus in Romania, cu bani putini. Mai mult, cartofii destinati animalelor nu pot fi vanduti cu acte, asa ca sunt adusi in tara ilegal, sustin cultivatorii.
Din pacate, nu de putine ori importul de cartofi a intrat in zona de evaziune fiscala. Ramane un profit net superior.
Sunt si locuri in care argumentul pretului cade pe loc secund si important este gustul. Din fericire, in multe restaurante romanesti, care sustin ca folosesc numai ingrediente premium, alegerea este cea corecta. Chiar daca asta implica efort mai mare si costuri suplimentare.
Un singur producator din Covasna livreaza in Bucuresti cartof curatat si ambalat in vid, cu termen de garantie trei zile. Varul din strainatate ar rezista si trei luni, dar nu e gustos, reclama bucatarii.
