Paul Angelescu, corespondent special ȘtirilePROTV în Odesa: „Ce-ți iei într-o valiză, cum îi explici copilului”

Andreea Esca: După această experiență grea și nedorită, ce ai zice că te-a afectat cel mai mult?

Paul Angelescu, corespondent PROTV: „Tot stau și încerc să-mi închipui deciziile pe care le-ar lua milioane de oameni din Ucraina și mă gândesc cum le iau și nu pot s-mi dau seama cum aș reacționa eu. Cum decizi, dacă stai să-ți aperi țara, sau să-ți duci familia către siguranță, cum decizi dacă pleci cu copiii, dar trebuie poate să alegi să-ți lași părinții în urmă, pentru că sunt prea bătrâni. Cum decizi să-ți lași apartamentul, orașul, țara în urmă și te duci în necunoscut. Ce faci dacă ai pe cineva bolnav în familie, dacă e cineva, nu știu, are cancer și trebuie să facă tratament, ce faci, rămâi în orașul care e amenințat de bombardamente, știind că acolo e spitalul unde trebuie să te duci, sau îți încerci norocul și ar putea să rămâi câteva zile bune pe drum și nu știi ce ajutor medical o să primești în țara în care ajungi. Cum iei toate aceste decizii? După câte alarme consideri că nu mai ai toleranță la risc, după câte bombardamente? Cum stabilești aceste lucruri, la câți kilometri trebuie să se apropie tancurile să decizi, ok, e prea mult și lași totul în urmă..”

Andreea Esca: Exact cum am văzut în materialul de mai dinainte, și-a trimis un copil cu un telefon scris pe mână, undeva, în lume...

Paul Angelescu: „Eu nu pot să-mi închipui, nu am crezut vreodată că cineva în Europa, în 2022, va trebui să ia o astfel de decizie, să le văd în documentare, în filme, și atât”

Citește și

Volodimir Zelenski: Ruşii se pregătesc să bombardeze Odesa. Va fi o crimă istorică

Reacția lui Dmitri Medvedev, după atacul ucrainean cu rachete americane ATACMS

Andreea Esca: Spune-mi, care au fost imaginile care te-au marcat în toată această perioadă în care ai fost în Odesa?

Paul Angelescu: „Au fost foarte multe, am întâlnit un copil de 15 ani în Nikolaev, orașul pe care ați văzut că-l bombardează acum, și spunea că el rămâne acolo și vrea să ajute voluntarii, părinții lui sunt de acord, mama lui era printre voluntarii care făceau cocktailuri Molotov într-un loc secret pe care l-am filmat, ne-au rugat să nu le arătăm fețele atunci ca să nu îi punem în pericol, să nu filmăm exterioarele de clădiri, să nu filmăm drumul spre acel loc... și i-am cunoscut și mama și am întrebat-o, sunteți de acord? A zis da, nicio problemă”

Andreea Esca: Și ce spuneau, fac asta de ce, din dragostea asta pentru țară, că până la urmă sunt niște oameni care duc un trai amărât, nu sunt într-o țară care să le ofere nu știu ce condiții, dar există această dragoste de țară care vine de unde, din educație, din durerea pe care o trăiesc?

Paul Angelescu: „N-aș putea să spun foarte sigur, noi am stat acolo 10 zile, și încă încerc să îmi explic cum de sunt atât de mulți civili care sunt gata să pună mâna pe arme, sau chiar fără arme, sunt gata să stea în fața tancurilor și să încerce să își apere orașele. Eu unul nu știu cum aș putea reacționa într-o astfel de situație, spun sincer. Da, am stat 10 zile acolo, a fost un grad de pericol, dar noi ne-am întors acasă, iar pentru noi drumul spre casă era către un loc cunoscut, deci eu mă întorceam, vă vedeam pe voi, colegii noștri, îmi vedeam familia...”

Andreea Esca: Da, dar acolo e casa lor.. Asta-i greutatea, trebuie să plece din casa lor...

Paul Angelescu: „Ce-ți iei într-o valiză, sau cum îi explici copilului, îi spui ce se întâmplă, nu îi spui, îi spui peste câțiva ani, cum iei aceste decizii?”

Andreea Esca: Momentul în care ți-a fost cel mai frică, dacă e să te gândești la toată perioada, e un moment în care să zici mi-a fost extrem de frică...

Paul Angelescu: „Am fost pe robot automat, cred că toată echipa a fost la fel, pe modul supraviețuire, a fost un moment în care a căzut un obuz sau o mortieră, nu sunt sigur, la 150 de metri de noi, în momentul ăla nu am simțit frica, am simțit că trebuie să nu urcăm cu toții cât de repede se poate în mașină și să gonim cât mai departe de locul respectiv”

Andreea Esca: Țineai legătura cu părinții tăi?

Paul Angelescu: „Da. Țineam legătura”

Andreea Esca: Și ce ziceau ei?

Paul Angelescu: „Speriați, îți dai seama, în același timp mă susțin, știu că asta e meseria, ceea ce e bine, pentru că la un moment dat dacă îi auzi că sunt extrem de îngrijorați la telefon, sau când făceam videocalluri, te stresează și pe tine și mai mult, și cumulat cu oboseala și cu toată tensiunea... Mă gândesc, la un moment dat am dat un live în jurnalul de 19 și ziceam că președintele Zelenski anunță că rușii vor să distrugă Odesa...cum e să trăiești în Odesa civil și să-l auzi pe propriul președinte spunându-ți asta? Și oamenii încă rămâneau, deci erau pe baricade, sau erau voluntari care voiau să ajute, cu mâncare, cu medicamente, cu haine”

Articol recomandat de sport.ro

După Kosovo, încă o națională contestă victoria la masa verde a României: "A făcut apel și rămâne fermă"