Melcii culeși din pădurile din România sunt la mare căutare în străinătate. Cât costă un kilogram
Din cântecele copiilor, melcul codobelc ajunge la export. Melcii culeși din pădurile noastre se vând bine în străinătate.
Pentru francezi, nemți și italieni, carnea de melc este o delicatesă. Și restaurantele de la noi, au început să o pregătească la cererea clienților.
Pe dealurile din Mureş, culegătorii au adunat în aceste zile tone de melci sălbatici. Nu este o muncă uşoară. Omenii merg kilometri întregi pentru a-şi umple sacii şi găleţile. La sfârşit de zi, predau melcii la centrele de colectare şi primesc în medie 100 de lei, în funcţie de cantitate.
Culegător: "Se adună, se plăteşte foarte bine. Trei lei, patru lei kilogramul".
Numai din judeţul Mureş, vor pleca spre export aproape 300 de tone de melci sălbatici. Culegătorii trebuie să obţină autorizaţie de la agenţia mediului, chiar dacă vietăţile nu sunt protejate de lege.
Danut Ştefănescu, director APM Mureş: "Pentru recoltarea melcilor în judeţul Mureş, am eliberat anul acesta patru autorizaţii de mediu, în total o cantitate de 280 de tone de melci. Melcii ajung la fabrici de prelucrare după care îi congelează şi se vând în special la export".
În ţări ca Franţa şi Italia, melcii sunt consideraţi o delicatesă. Însă drumul până în farfuriile străinilor este lung. Melcii sunt adunaţi şi ajung la fabricile de profil din Mureş, Hunedoara, Sibiu sau Alba.
În trecut, prin fonduri SAPARD, mulţi români au început cu entuziasm să investească în ferme de melci. Cum micile vietăţi necesită însă multă atenţie, iar piaţa de desfacere nu se mişcă prea bine, oamenii s-au lăsat păgubaşi.
Acum însă, vremurile s-au schimbat iar cererile la export au luat din nou avânt. În plus, şi în meniurile unor restaurante de la noi se găsesc astfel de specialităţi. Una dintre ele, supa de melci.
Pentru o aromă deosebită, totul se condimentează cu usturoi şi busuioc într-un topping delicios cu unt.
Şi melcii care trăiesc în Marea Neagră au mare căutare în restaurantele de pe litoral. Vorbim despre celebrele rapane, din care pescadoarele recoltează, de pe fundul mării, săptămânal, sute de kilograme. Bucătarii spun că turiştii apreciază tocăniţa de rapăne sau o porţie de rapăne trase pe plita încinsă, în ulei de măsline cu busuioc şi rozmarin.
