Mărturia șocantă a unei tinere minore. Cum s-a apucat de ”cristal”, de droguri: ”Am luat la supărare și mi-a plăcut”
"Nu îmi pasă ce se întâmplă cu mine. Vreau doar să mă simt bine". E mărturia șocantă a unui copil care se droghează.
Campania Știrile Pro TV "Pericolul dependenței" aduce în atenție drama familiilor în care un minor s-a apucat de droguri.
Din păcate, statul nu are centre în care un dependent să poată fi recuperat și reabilitat. Există câteva la privat, dar nu și pentru minori.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Specialiștii atrag atenția că un val de substanțe pe care autoritățile noastre nu sunt în stare să le depisteze și să le scoată de pe piață lovește în plin tânăra generație.
”A fost foarte, foarte șocant să o văd cum se zbate și cât de agresivi sunt atunci când este pe consum sau în sevraj. Habar n-am cum era atunci. Au o forță extraordinară, oricât de slabi, mici... Ai impresia că vezi un demonizat, adică, să o văd pe fiică-mea legată de pat, de mâini și de picioare. A fost groaznic.”
O mamă povestește gâtuită de durere drama pe care o trăiește.
Fiica ei s-a apucat de droguri în clasa a șaptea. Avea 13 ani. Acum a terminat liceul și încă se droghează. Mama a tot analizat unde a greșit. Nu i-a acordat prea mult timp, iar în școală, copila era supusă bullying-ului. S-a refugiat în droguri.
”Toți vor să spună, da, toți spun, am făcut totul. Ceva n-a mers. Trebuie să recunoaștem că ceva n-a mers. E foarte greu să recunoști. E foarte greu. Sau cum lucrez eu? De la 9 la 18. Când ajung acasă, cu fata... Copilul meu mai spune ceva? Întâlnește o mamă cu care poate vorbi? Copilul meu nu a mai întâlnit o mamă cu care a putut vorbi. Eu nu am mai fost acolo. Asta este partea mea de vină. Partea mea de vină e că i-am pus pe alții în față.”
O tânără, care n-a împlinit încă 18 ani, povestește cum s-a apucat de droguri. A consumat cristal.
”Dintr-o supărare. M-am supărat o dată pe prietenii mei, că nu îmi dădeau destulă atenție și că nu mă simțeam eu în centrul atenției. Și am zis unui tovarăș de-al meu dacă poate să îmi facă rost de ceva și mi-a zis că da. Și am luat atunci, la prima supărare, și mi-a plăcut. Și după aia am început să iau la fiecare supărare și, după aia, am ajuns să iau în fiecare zi.”
Cumva, poveștile tinerilor care se apucă de droguri sunt asemănătoare. Aproape că este un șablon. Se simt neglijați de părinți și de familie, sunt neînțeleși. Își găsesc refugiul în anturaj, unde un prieten vine cu soluția pentru a scăpa de griji.
Oferă acel „ceva” care te ajută. Dealerii cunosc acest șablon nefericit și îl exploatează pentru a câștiga noi clienți.
Când mama a înțeles ce se întâmplă, a început să caute leac și s-a lovit de statul român.
”A fost fugită de acasă, a fost dată în urmărire. Și dacă vă întrebați dacă a căutat-o cineva... Nimeni. Am încercat să o găsesc la poliție. Poliția mi-a spus... „Ce aveți, fată sau băiat? Dacă e băiat, se întoarce. Dacă e fată...”
Consumul de droguri începe ca un act de voință, teribilism, curiozitate la început. Se transformă repede într-o boală cronică și are nevoie de tratament.
La noi, tratamentul începe în spitalul de psihiatrie. În București, la Obregia, sunt tratați minorii, laolaltă cu alte afecțiuni psihice.
Aici vin pacienți din toată țara. Pentru tratarea adulților dependenți de droguri sunt 25 de paturi, mai tot timpul pline. E un spital construit acum o sută de ani. Așa arată saloanele în care un dependent ar trebui să realizeze că viața e frumoasă, că trebuie trăită fără droguri. Mai toți pacienții dorm tranchilizați.
”Pavilionul de copii are unu sau doi psihoterapeuți. Ăla nu o să poată să-i vadă pe toți copiii din spital. Trimite niște fișe de completat, copiii completează sau nu, dacă vor, dacă au chef."
După dezintoxicare, copilul s-a întors acasă. S-a apucat din nou de droguri, pentru că mama nu a avut unde să-l ducă pentru a continua recuperarea.
Opt centre regionale pentru terapia și recuperarea dependenților sunt prevăzute la nivel național.
Spitalul din Voila a devenit, de câteva luni, singurul loc din România în care minorii, pe lângă dezintoxicare, au parte și de terapii care îi ajută să stea departe de droguri.
Locul și-a schimbat fața cu ajutorul fondurilor strânse de Asociația „Zi de bine” și cu sprijinul doctorului Eugen Hriscu. Au fost amenajate și dotate saloane și spații pentru terapie.
Eugen Hriscu, medic psihiatru: ”Faptul că acest centru există se datorează unor oameni inimoși care și-au spus: „Vreau să fac ceva pentru copiii care se droghează în România.”
În centrul Creativ, asociația plătește un psiholog care face terapie cu pacienții și după ora 14, când programul medicilor din spital se încheie. Tot personalul medical a intrat într-un curs de pregătire întins pe mai multe luni pentru a înțelege cum trebuie procedat în adicțiile de droguri, cum pacientul trebuie să fie ascultat pentru a găsi împreună calea spre vindecare.
Și rezultatele au început să apară.
Irina Minescu este managerul spitalului: ”Ne sperie ce se întâmplă după, că acum cumva avem și feedback-ul de la primii copii care au plecat de la noi. Și, din păcate, familiile, ulterior, nu sunt suficient de mult ajutate de mediul nostru social pentru a susține în continuare reabilitarea adolescenților consumatori. Și mulți recad.”
Abia acum, oficialii din Ministerul Sănătății au început să studieze cum modelul de la Voila, care funcționează, poate fi replicat și în alte locuri din țară. Deocamdată, și acesta este doar un plan pe hârtie.
