Cum celebrează românii Sfântul Ion. Aproape două milioane de persoane își sărbătoresc onomastica
„Este autentic, poartă noroc și impune respect, plus că-ți permite să fii alintat de cei dragi” - așa își laudă numele sărbătoriții zilei, botezați de părinți și de nași: Ion, Ioana, Nelu, Nela, Ionică și altele asemenea lor.
Cu ocazia Sfântului Ioan au fost liberi să fie cinstiți și să facă cinste, mai ales că sunt în jur de 2 milioane. Fiecare, pe unde s-a găsit: la birtul din sat, la restaurante de lux ori în stradă.
Ion. Moș Ion. Așa se prezintă, cu ton oficial, un domn care poartă nume de sfânt de optzeci de ani.
Reporter: „Cum sărbătoriți?”
Moș Ion: „Eee, am sărbătorit odată, acuma sunt doar eu cu baba, ce să mai sărbătoresc, băiatu-i plecat la munte...”
Reporter: „Și cu baba nu sărbătoriți?”
Moș Ion: „Păi eu fără dinți, ea fără dinți, ce să mai fac?”
Doamna, în schimb, e dovada că lângă Ion șade, statornic, Maria. Așa mult i-a plăcut Mărioarei numele Ion, că și-a botezat doi copii aproape la fel. Mergând mai adânc în inima satului, ajungem - la propriu - la Bălăceanca. Aici sunt cinstiți laolaltă Ionii în putere cu cei trecuți la Domnul.
Cei care poartă numele sfântului sunt practic la fiecare pas. Pe ulițe, la buticul oricărei comune, ori parcați la gardul bisericii.
Cu neamuri de toate vârstele în jur, mulți români numiți Ion și Ioana au fost buni de plată pentru o masă în oraș.
Mai lipsesc câteva mii, până ce numărul concetățenilor noștri din marea familie a lui Ion să ajungă la două milioane. Cei mai mulți sunt bărbați. Chiar dacă nu mai sunt botezați Ion și Ioan, bebelușii Ionuț, Ionel și Ionela țin acest prenume în vogă.
Diferența dintre petrecăreții din fața bodegii din sat și cei din restaurantele frumoase este probabil doar moderația. Poate știți vorba aceea că un Ion pozitiv este cel care face cinste. Dar dacă aveți chimie cu un sărbătorit pe care nu-l puteți vedea, puteți măcar să-l sunați și să-i spuneți cât îl prețuiți.
