Corespondență din Kiev: Cine sunt Mișa și Radu, românii care luptă cot la cot cu ucrainenii împotriva trupelor lui Putin
Într-un război în care o lume întreagă s-a implicat, românii nu au ezitat să dea ajutor ucrainenilor încă din prima zi. Acum, din donațiile românilor, în Kiev se construiește un complex militar mobil.
Un autobuz a fost transformat într-o sală de operații blindată pe roți. Va fi dusă pe linia frontului, iar medicii vor putea face intervenții de acolo.
Mișa: „Cum atacă rușii? Cum scrie în cartea de la Uniunea Sovietică. De pe hartă iau un pătrat și îl acoperă, a doua zi un alt pătrat și așa până acoperă spațiul ăla pe care îl au de acoperit”.
Aceste imagini vin de pe frontul de est, din Donbas, de la doi români. Un militar și un voluntar luptă fiecare cu armele lui pentru a salva cât mai multe vieți. Mișa are doar 26 de ani și trăiește în Solotvino, un oraș din Ucraina situat la granița cu România.
Corespondent ProTV: Ce făceai tu când a început războiul?
Mișa: M-a trezit soția, zice 'a început războiul'. Lasă-mă, te rog, să dorm. 'Nu, e adevărat, a început războiul'. Am strâns, am mers la centrul militar.
Corespondent ProTV: Pe 25 februarie?
Mișa: Da. A doua zi m-a luat și m-a trimis la unitate.
Corespondent ProTV: Aveai pregatire militară?
Mișa: Nu.
Corespondent ProTV: Mai puseseși mâna pe vreo arma până atunci?
Mișa: Nu.
Corespondent ProTV: Cât a durat pregatirea voastră?
Mișa: Două săptămâni.
Înainte de a fi soldat, Mișa era asistent juridic
Înainte de război, Mișa era asistent juridic într-un cabinet de avocatură. O zi mai târziu, ținea în mână un Kalașnikov și pleca pe front.
Mișa: „Ca și cum m-am trezit și m-am dus eu la birou la avocat, așa m-am trezit și m-am dus în armată. A fost cam greu la început să țin arma în mână, nu am știut, să nu fac ceva grav cuiva de lângă mine că arma mea a fost din anul '84, Kalașnikov”.
Acum, Misa operează drone pe frontul de est din Donbas. Într-un an, a pierdut 12 camarazi. Cu unul fusese la schi, cu două săptămâni înainte.
Mișa: „Ne-am obișnuit. Prima oară când a murit prietenul meu, am avut foarte mare emoție. Dar la lucrul nostru, nu e loc de emoție. Ai emoții, nu poti să dai primul ajutor la om, dacă ai emoții, nu poți să-l scoți pe frate-tu' de arma din linia zero de unde trebuie”.
Din linia întâi a frontului, Mișa a încercat mereu să-i ajute și pe cei fără apărare. A strâns toate animalele lăsate în urmă de cei care au fugit să-și salveze viețile. A făcut adăpost pentru câini și pisici. Unora le-a făcut chiar haine din uniforma lui, să le țină de cald. Mai greu i-a fost să-i ajute pe civilii din zonele de conflict.
Așa l-a găsit pe Radu Hossu, un român din Brașov, care scria despre război, pe Facebook. Împreună au făcut campanii de strângere de fonduri și au reușit să ducă în zona frontului veste antiglonț, generatoare de curent și mașini de teren. În Bahmut, au dus o mașină de pompieri.
Radu Hossu: „40 de bombe pe minut cădeau în jurul nostru, am dus mașina de pompieri până în mijlocul Bahmutului, eu am condus-o, că nu avea cine. Am ajuns la pompieri care aproape aveau lacrimi în ochi când au văzut mașina de pompieri care era din 2003, dar ei aveau o mașină de prin '76 și era bombardată, lovită”.
Pe Radu și pe Mișa i-am cunoscut în Kiev. Au un nou proiect, împreună cu un medic militar ucrainean, căruia i se spune Angel - Îngerul.
Mișa: „El este medicul și el este recunoscut în Ucraina pentru că a scos alături de alți paramedici, din Cernihiv, aproape 550 de oameni în timp ce Cernihivul era sub încercuire”.
Împreună cu paramedici polonezi, Angel extrage de pe front, răniții, civili sau militari. Acum, acordă primul ajutor în Bahmut, unde poate intra doar noaptea. Timpul este extrem de prețios pentru că o viață poate fi luată în câteva secunde. Vrea să ducă pe front un vehicul medical, unde să poată opera chiar în zona de conflict.
Angel: „Într-o zi, spitalul poate să salveze 30 de persoane. Sunt două echipe care lucrează non-stop, în schimburi. Dar și să salveze o viață, este tatăl cuiva, este copilul cuiva, chiar dacă salvează o viață, nu lucrează degeaba. Sunt multe pierderi pentru că nu s-a acordat ajutor medical profesional la timp. Omul ar putea să-și salveze piciorul, dar pentru ca nu a reușit să aibă ajutor medical, a rămas fără. Cu viața, la fel. În Bahmut, evacuarea medicală se face doar noaptea”.
Autobuz transformat într-o sală de operații
Angel a găsit un autobuz obișnuit și le-a cerut celor doi români să-l transforme într-o sală de operații. Radu și Mișa au reusit să strângă, din donații, peste 70.000 de euro. Au găsit și pe cineva care poate să blindeze autobuzul.
Într-un cartier marginaș al Kievului, până acum un an, a fost sediul unei afaceri înfloritoare. Proprietarul acestui loc închiria tot felul de autobuze și limuzine pentru petreceri, atât pentru adulți cât și pentru copii. A venit războiul, totul s-a schimbat, așa că antreprenorul care nu poate lupta pe front din cauza unor probleme de sănătate, a învățat, alături de angajați lui, să blindeze mașini. Nu face o afacere din asta, ci vrea să-i ajute pe oamenii din zona de razboi să rămână în viață.
Sub îndrumarea lui Angel, și cu banii românilor strânși de Radu și Mișa, autobuzul se transfomă.
Autobuzul va avea patru săli de operație și va fi parte dintr-un sistem medical format din opt vehicule. În urmă cu o săptămână, Mișa a devenit tatăl unei fetițe. Copila simbolizează speranța. Și-a dorit-o mult, spune el pentru ca viața trebuie să mergă înainte chiar și în vreme de război.
.webp)
