Alegeri Franta 2012. Nicolas Sarkozy - "presedintele bling-bling" - mai vrea un mandat

Jurnalistii de la AFP considera insa ca Sarkozy a sfarsit prin a ajunge unul dintre cei mai nepopulari presedinti.

Nicolas Paul Stéphane Sarközy de Nagy-Bocsa, in varsta de 57 de ani, visa inca de pe cand era copil sa devina presedinte. El este fiul unui imigrant ungar, de meserie avocat, care nu provine nici din inalta burghezie provinciala si nici de pe bancile unor scoli franceze prestigioase.

Fostul presedinte Jacques Chirac il caracterizeaza drept un om ambitios, muncitor si energic, dotat cu un "insatiabil apetit pentru actiune", "care nu se indoieste de nimic si care mai ales nu se indoieste de sine" in atingerea scopurilor pe care si le propune.

Sarkozy poate fi considerat un barbat grabit, care reuseste sa depaseasca in mod sistematic toate obstacolele din calea sa. La varsta de 19 ani s-a angajat in miscarea politica de dreapta, a fost ales primar la varsta de 28 de ani, deputat la 34, a fost numit ministru pentru prima data la varsta de 38 de ani, iar la 52 de ani a devenit seful statului.

La preluarea puterii, cu 53% din voturile exprimate in mai 2007, dupa ce a promis sa "reformeze Franta", el beneficia de o popularitate de care nu s-a mai bucurat nimeni de la generalul De Gaulle incoace. "Eu nu am dreptul sa dezamagesc", spunea acesta pe atunci.

Nevoit sa infrunte o criza fara precedent, el este prezentat acum de sondaje drept cel mai nepopular presedinte francez.

"Cel mai important este modul in care a reusit sa desacralizeze politica si sa puna functia prezidentiala in serviciul persoanei sale. Ceea ce ii reproseaza francezii este atat felul de a fi, cat si modul de a face", apreciaza politologul Stéphane Rozès de la Institutul Cap.

"Presedintele bling-bling"

Nicolas Sarkozy este un stil. Lipsit de complexe, la fel ca dreapta pe care vrea sa o incarneze, el intelege sa zdruncine codurile, sa spuna exact ceea ce gandeste, sa joace cartea transparentei, sa se grabeasca. Insa el socheaza prin modul in care isi exercita functia. Si a facut acest lucru chiar din seara alegerii sale, cand si-a sarbatorit victoria la Fouquet's, un simbol al celor bogati, pe Champs Elysées, dupa care si-a petrecut concediul pe iahtul unui bogat om de afaceri. De asemenea, i s-a spus "presedintele bling-bling".

Dupa ce a divortat de Cécilia, el si-a afisat fara retinere idila cu fotomodelul Carla Bruni, lasandu-le francezilor impresia ca este mult mai preocupat de fericirea personala decat de situatia lor. Intr-o premiera in Franta, cei doi se casatoresc in cursul mandatului si vor avea o fiica, pe Giulia, cel de-al patrulea copil al sau.

Expresia "cara-te, imbecilule", pe care i-a adresat-o unui barbat care a refuzat sa-i stranga mana, va ramane in anale. De asemenea, Sarkozy irita prin modul in care exercita puterea.

Dorinta sa de a se afla pe toate fronturile, de a conduce totul si de a-l cobori pe seful Guvernului François Fillon pana la rangul de "colaborator" este suparatoare. Modul in care a multiplicat reformele si efectul unor luari de pozitie fata de unele stiri cu privire la infractiuni sexuale sau comise de romi, de a miza pe cartea surprizei pentru a ataca in forta produce exasperare pana si in tabara sa.

Sarkozy aplica "metoda Zorro, care consta in rapiditatea si bruschetea interventiei", scrie fostul ministru socialist Claude Allègre. Este vorba despre o strategie "foarte adaptata si foarte profitabila atunci cand este vorba despre trecerea unei legi, reformarea institutiilor, dar mai ales in dezamorsarea crizelor internationale, mult mai putin pertinenta atunci cand este vorba despre reforme profunde si in mod necesar lente".

Potrivit sondajelor, Nicolas Sarkozy este un presedinte al crizei pe scena internationala, dar care gesticuleaza si nu are o viziune pe termen lung in plan intern. La momentul bilantului, partizanii sai ii lauda voluntarismul. Aceasta determinare este cea care il face ca in 2011 sa devina "motorul" interventiei militare internationale in Libia sau sa impuna solutii cu scopul de a evita falimentul sistemului bancar in 2008.

Ei ii lauda totodata "curajul" de a impune masuri nepopulare, care, in opinia lor, sunt menite sa determine Franta sa avanseze, cum ar fi reformarea sistemului de pensionare si a universitatilor, impunerea unui serviciu minim in domeniul transporturilor, in caz de greva.

"El a inceput mai multe reforme decat a fost in masura sa duca la capat, insa a incercat sa le abordeze si pe unele pe care predecesorii sai nu au indraznit sa le infrunte", releva Bruno Jeanbart de la Institutul pentru sondaje OpinionWay.

Cei dezamagiti, aceia care au crezut in indemnul sau "munciti mai mult pentru a castiga mai mult" fara sa isi vada puterea de cumparare crescand, ii reproseaza ca nu si-a respectat promisiunea de a lupta impotriva inegalitatilor si inlesnirilor fiscale acordate celor mai bogati.

Ei realizeaza acum inventarul lucrurilor la care a renuntat, de la taxa pe carbon si pana la discriminarea pozitiva. Ei sunt ingrijorati de "flirturile" sale cu extrema dreapta, atunci cand acesta vorbeste despre o legatura intre securitate si imigratie sau atunci cand lanseaza o dezbatere asupra identitatii nationale concentrata asupra islamului.

In cursul intregului sau mandat, Nicolas Sarkozy a recunoscut ca a comis unele "erori". Insa de fiecare data el a declarat ca s-a schimbat, s-a maturizat, a invatat din erori. "Simt cum urca valul", "vom castiga", a declarat el recent, la doar cateva zile dupa ce a parut sa ia in calcul o infrangere in alegeri.