Romania, te iubesc! Lectie de voluntariat in Bistrita
Munca in folosul comunitatii nu e doar pentru puscariasi si nici solidaritatea pentru fraieri. Fugit in Germania la inceputul anilor '90, un bistritean era cat pe ce sa nu recunoasca dealurile de unde plecase: atat i s-au parut de barbierite.
Castelan in Germania, haiduc in Romania. Dupa ani de voluntariat pentru o organizatie straina, Alin Ulhmann Useriu s-a intors cu nemtii sa ajute copiii de la el din tara, sa intervina la inundatii, sa ia de la bogati si sa dea la saraci.
Asa ca macar pe jumatate s-a intors acasa. In satul Tasuleasa, pe niste dealuri din Bistrita. Organizatiei non-guvernamentale i-a zis simplu: Tasuleasa Social.
Doar o parte din ce face e de inspiratie occidentala, a ceea ce pretentios se numeste "responsabilitate sociala". Grosul e de inspiratie romaneasca si inseamna simplu "nu mai sta cu mainile-n san si pune mana sa faci, daca ceva nu-ti convine." In nemteste sau in romaneste, da un singur cuvant: voluntariat. Asta vrea Alin Ulhmann Useriu sa scoata din romani.
Cu mobilizarea se ocupa in jumatatea de an pe care si-o petrece in Romania. Tine in maini o tabara-gigant prin care trec sute de voluntari anual, face echipe cu care strange gunoaie, reimpadureste. De fapt, strange tineri pe care ii arde sa faca ceva, altceva decat la scoala sau acasa si singuri nu prea stiu cum. Poate nici exact ce.
Insa totul e cu dus si-ntors. Uneori, parintii adolescentilor ii trag inapoi. Nu le place modelul propus. Sau chiar tinerii isi dau seama acolo ca nu se regasesc in stilul acesta de viata, in felul acesta de discurs.
Alin Ulhmann Useriu si-a intins tabara de voluntari mai mult decat si-ar fi imaginat la inceput, si-au ridicat case in care sa poata dormi, companiile au inceput sa mai dea drumul la punga. Odata cu criza au strans-o iar, dar astea sunt vremuri trecatoare. Ca un fel de inghet de iarna, cand nu pot impaduri, dar fac totusi lumanari de Craciun pentru parintii voluntarilor.
Ca vin lesinati de foame din paduri sau de la pregatit lumanarile pentru Craciun, voluntarii se opresc toti in bucataria mamei lui Alin, la tanti Efti. Au poreclit-o Mama-Nava.
E un aer de acasa pe care Alin Ulhmann Useriu l-a creat acolo. Cu mama lui in bucatarie, cu painea calda, cu focurile de tabara. Recunoaste ca-si recupereaza o copilarie si o adolescenta care pentru el a fost grea, in niciun caz cu atmosfera de tabara. Sunt motivele lui intime, care nu apar in statutul organizatiei.
.webp)
