România, prinsă într-un joc economic. Companiile străine care controlează piața petrolieră din țara noastră
„Petrolul roșu”, partea I. Energia verde este un proiect ambițios al omenirii și mai ales al UE. Însă transporturile, industria, agricultura, unele modele de încălzire, încă se bazează pe petrol care trebuie extras, transportat și rafinat.
Cine controlează piața românească de rafinare și distribuție a petrolului
Războiul început de Vladimir Putin împotriva Ucrainei și a unui mod de viață bazat pe independență și democrație a găsit Europa bazându-se confortabil pe gazul și petrolul rusești, la prețuri mici. Sancțiunile, și acum şantajul practicat de Rusia, complică situația multor țări. Cu România prinsă în acest joc economic, vorbim despre securitatea energetică. Cine controlează piața românească de rafinare și distribuție a petrolului. O anchetă de Cosmin Savu.
La graniţă e un război pe care generaţiile noastre nu l-au mai crezut posibil, iar ceea ce se întâmplă ameninţă stabilitatea întregii societăţi. Europa s-a vulnerabilizat atunci când a preferat să îşi dea siguranţa energetică pe confortul resurselor ieftine venite din est. Lideri lipsiţi de viziune sau doar lacomi, au aruncat o bună parte din economia europeană sub blestemul dependenţei de gazul şi petrolul rusesc, iar asta s-a întâmplat şi la noi.
Invazia din Ucraina a atras Europa într-un război energetic, iar România a fost prinsă, din nou, pe picior greşit. Şantajul energetic practicat de un regim brutal şi agresiv este un joc cu limitele răbdării europenilor: ramuri industriale care sunt afectate în mod dramatic, inflaţie galopantă, şi spectrul unei ierni de tip sovietic.
Autorităţile europene au decis ca din 6 decembrie să nu mai importe niciun gram de ţiţei brut din Rusia şi din 26 februarie 2023 să nu mai fie aduşi nici carburanţi ruseşti procesaţi: benzină sau motorină produse în Rusia. Pachetele de sancţiuni împotriva statului agresor se întorc, însă, şi împotriva consumatorului european, pentru că preţul benzinei şi motorinei se regăseşte în toate produsele şi serviciile.
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene: „Propunem astăzi o interdicție asupra petrolului rusesc. Aceasta va fi o interdicție completă de import, pentru tot petrolul rusesc, pe mare și prin conducte, brut și rafinat. Întrebarea de pe buzele tuturor este dacă vom ieşi mai căliţi sau mai dezbinaţi din această iarnă.”
Îmbrăţişarea ursului rus dă fiori de gheaţă şi la Bucureşti, pentru că entităţi economice cu legături la Moscova s-au infiltrat în energia românească. Şi nu e vorba doar despre gaz, ci şi despre produse petroliere.
Echipa a vizitat largul Mării Negre, la nici zece kilometri de ţărmul românesc. Nava aparţine Kazmortransflot, Kazahstan şi aduce ţiţei la cea mai mare rafinărie din România, la Petromidia Năvodari.
Aproape 80% din ţiţeiul brut şi rafinat în România a trecut prin Rusia
Nava a venit cu ţiţei din Novorossisk, portul aflat în regiunea Krasnodar, Federaţia Rusă. Este un port militar foarte important şi un hub petrolier, în acelaşi timp. Este cel mai mare hub de lichide din Marea Neagră.
Anul trecut, cea mai mare parte din ţiţeiul brut de import rafinat în România a venit prin Rusia, prin conducta Caspian-Pipeline-Consortium, CPC.
Toate cele trei mari rafinării din România, Rompetrol, Petrom şi Lukoil, au adus anul trecut ţiţei prin conducta Caspian-Pipeline-Consortium, prin Rusia. Aproape 80% din ţiţeiul brut şi rafinat în România a trecut prin Rusia.
Dumitru Chisăliță: „Din păcate, suntem departe de situaţia de care aceste rute sunt nişte rute certe şi sigure, alternative”.
Dumitru Chisăliţă este preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă.
Dumitru Chisăliță: „Este un risc imens care există în momentul de faţă pentru România, pentru că eram dependenţi de acelaşi ţiţei şi aceiaşi rută de aprovizionare”.
Anul trecut, din România s-au extras 3,32 milioane de tone de ţiţei şi s-au importat 7,98 de milioane de tone.
Virgil Popescu, ministrul Energiei: „Jumătate este petrol din Kazahstan care nu este supus sancţiunilor, dar e o vulnerabilitate că se încarcă în portul rusesc Novorossiisk”.
Cosmin Savu: Și trece prin conducta CPC?
Virgil Popescu: „Da, sunt două conducte acolo, CPC şi Transneft, dar ele sunt excluse de la faze out pe ţiţei şi o parte mai mică care se duce în rafinăriile Lukoil”.
Cosmin Savu: Şi Petrom a adus din Rusia anul trecut. Era mult mai convenabil pentru toţi să ia, să se aprovizioneze peste Marea Neagră.
Şi nu doar ţiţei brut a fost adus din Rusia, ci şi produse petroliere gata rafinate, în special motorină.
Radu Căprău coordonează rafinarea şi distribuţia carburanţilor la OMV Petrom.
Radu Căprău, membru Directorat OMV Petrom: „Deficitul de motorină este în principal regional, pentru că Marea Neagră avea cantităţi semnificative care veneau din zona Rusiei. În anul 2021, peste 1,5 milioane de tone erau importate din Rusia”.
Isterie provocată de prețurile de la pompă
În martie 2022, după ce câteva benzinării din vestul ţării au mărit preţul în mod artificial, îngrijorarea a luat forma unor cozi kilometrice. A fost nevoie de intervenţia autorităţilor pentru a linişti isteria creată.
Virgil Popescu: „A fost o speculaţie creată de un operator privat”.
Ulterior, statul a reacţionat şi pentru o reducere a preţurilor până la 1 octombrie, cu 50 de bani pe litru, Ministerul Energiei fiind responsabil pentru furnizarea combustibililor în siguranţă şi la preţuri accesibile.
Virgil Popescu: „Toate companiile au acţionat. Unele în prima zi, sau seara, altele a doua zi, dar s-au conformat. Acum sigur că da, exista riscul că dacă preţul cotaţiei creşte, să crească şi în România”.
Temerile marilor rețele de distribuție și furnizare de carburanți
Astăzi, când se vorbeşte despre zone economice strategice, acţionariatul majoritar în marile reţele de distribuţie şi furnizare de carburanţi este deţinut de entităţi din alte state: OMV Petrom, unde statul austriac deţine un pachet substanţial de acţiuni, Rompetrol unde Kazahstanul are acţionariatul majoritar, Lukoil controlat de entităţi din Rusia, Mol controlat de statul maghiar, Socar care aparţine statului Azerbadjan, Gazprom deţinut de Nis Petrol Serbia, dar controlat de statul rus.
Gazpromul a intrat foarte agresiv pe piaţa de distribuţie de carburanţi și şi-a propus o cotă de piaţă mare. Entuziasmul, însă li s-a mai estompat în ultimii ani, iar acum, cu războiul din Ucraina, temerile lor sunt că vor fi blocaţi cu desăvârşire.
În România, brandul Gazprom a intrat prin compania Nis Petrol România, o subsidiară a fostei companii naţionale sârbeşti NIS. Aceasta a fost privatizata în 2008 şi preluată de Gazpromneft, care deţine 56% din acţiuni. Până în 14 noiembrie, şoferii români mai pot cumpăra combustibil rafinat în Serbia, din petrol rusesc şi vândut sub marca Gazprom, după care aceste produse vor fi, teoretic, restricţionate. Reprezentanţii companiei nu au dat curs solicitărilor noastre pentru un interviu filmat.
Dependenţa de entităţi economice controlate din Rusia o regăsim şi la malul mării. Jurnaliştii de la Info Sud-Est au scris despre modul în care se face buncherajul din portul Constanța.
Cristian Andrei Leonte, jurnalist: „Motorină, păcură, uleiuri, toate navele care vin şi au nevoie de combustibil pentru a pleca mai departe sunt încărcate aici în port cu combustibilul necesar”.
Trei dintre cele patru nave care asigurau serviciul de buncaraj în portul Constanța sunt deţinute de firme cu acţionariat rusesc, Lukoil şi Gazprom.
Delta Oil şi Unicom 3 sunt navele care asigură serviciul de buncheraj, de încărcare cu combustibil maritim pentru navele care au nevoie, Unicom aparţine Gazpromneft.
Silviu Stanciu conduce Sindicatul Portuar Roman.
Silviu Stanciu, Sindicatul Portuar Român: „Un serviciu de peco mobil. La nivelul bazinului portuar, Constanța, Midia, Mangalia. El se ocupă cu distribuţia combustibililor la nave, unde se cere, unde este nevoie, atât la cheu, cât şi în larg”.
Leonte Andrei: „Astăzi, în portul Constanța sunt nouă companii care sunt licenţiate pe serviciile de buncheraj, sunt şi companii ruseşti, sunt şi companii din România şi din Cipru. Dar din aceste nouă companii, doar patru dintre ele sunt companiile care să facă buncheraj nu la cheu, ci în larg”.
Florin Goidea a fost directorul Administraţiei Portului Constanța. La câteva zile după realizarea interviului PRO TV a fost eliberat din funcţie.
Florin Goidea, fost director general Administraţia Portului Constanța: „Portul Constanța nu este un hub de alimentare cu combustibil cum ar fi Istanbulul, Pireu, Fujeirahul, unde sunt...La noi au fost 600 de nave s-au alimentat în decursul unui an, la Constanța”.
Cantităţile încărcate în portul Constanța sunt mici în comparaţie cu alte porturi la Marea Neagră, dar buncherajul este un serviciu necesar în orice port.
La Bellona, care aparţine Lukoill Maritime, motorina este adusă din Bulgăria, din portul Burgas pentru a alimenta navele de buncheraj din portul Constanța care, la rândul lor, se deplasează pentru a alimenta navele care au deficit de motorină.
Navele Gazprom au rămas la mal
După introducerea sancţiunilor din martie 2022 împotriva unor companii controlate de statul rus, două dintre nave au rămas la mal. Este vorba despre navele Gazpromului.
Unicom Tranzit este controlată de familia unui om de afaceri din Republica Moldova, fostul ministru al Resurselor din anii 90, Constantin Iavorski, cu conexiuni puternice la Moscova. Acesta a vândut partea de bunkeraj ruşilor.
În 2013, activitatea a devenit parte a diviziei de buncheraj a companiei Gazprom neft, iar combustibilul era livrat din rafinăriile din Rusia şi Serbia deţinute de acelaşi gigant petrolier.
Leonte Andrei: „Problema monopolului pe care îl au aceste barje în portul Constanța, după sancţiuni şi după tot ce s-a întâmplat, n-ar fi legat de combustibil, nu e problemă de combustibil, ci de faptul că se găsesc foarte greu aceste barje de buncheraj, sunt foarte puţine, este foarte greu să le aduci din altă parte ca să-ţi asigure acest serviciu”.
Navele ruşilor nu alimentau doar în portul Constanța, ci presteau servicii de buncheraj şi în Midia, Galaţi, Turnu Severin, Brăila sau Tulcea, dar după apariţia sancţiunilor europene au fost blocate. Acest serviciu de buncheraj se poate asigura şi la cheu, cu cisterne de motorină sau în dana deţinută de Oil Terminal.
Leonte Andrei: „Sunt cazuri care s-au întâmplat de puţine ori în portul Constanța, buncherajul se făcea aşa cum ştim cu aceste barje în larg”.
Cosmin Savu: Pentru că este mobil, este mai practic şi economiseşti timp foarte mult.
Leonte Andrei: „Şi economiseşti şi spaţiu în port, pentru că dacă ar trebui să alimentezi cu motorina ar trebui să aglomerezi mai mult decât este astăzi aglomerat”.
Florin Goidea: „Ar fi o cheltuială, ar scădea mult acest business de aprovizionare al navelor în portul Constanța şi doi, nu există ca o navă care are nevoie de bunker, intră în portul Constanța, acostează la o dană pentru câteva ore şi i se aduce combustibil cu camionul sau la Oil Terminal prin ţeavă. Nu există că dacă aceste două barje se opresc, portul să nu mai aibă posibilitatea de a da combustibil, doar ca cheltuielile pentru a intra în port pentru armator vor fi în plus”.
