In Romania, batranetea a ajuns un lux. Cat costa o viata decenta dupa pensionare
PARTEA A DOUA. Desi pe hartie avem si legi, si bani pentru batrani, totusi acestia ajung uitati prin camine insalubre sau in case pustii, unde nu-i ajuta nimeni. Exista si cazuri fericite, insa doar pentru cei cu bani.
Dezinteresul autoritatilor pentru batranii singuri si bolnavi i-a determinat pe multi romani sa porneasca afaceri private in domeniu.
Ofera o viata decenta celor care nu se pot deplasa, dar si celor bolnavi de Alzheimer, pe care caminele de stat nu sunt in stare sa-i ingrijeasca, desi inghit milioane de euro de la buget.
La Moeciu, azil nu inseamna mizerie, nici abandon. Dimpotriva: aer curat, o camera cu priveliste si asistenta medicala . Aici locuiesc 27 de seniori din toata tara, care sufera de boli degenerative ale sistemului nervos. Au educatori care ii ajuta sa-si ocupe timpul liber cu pictura sau lucru manual. Platesc - din pensie, dar mai ales din banii trimisi de copiii, intre 1700 si 2000 de lei pe luna. In materialul video puteti vedea cum arata un astfel de camin pentru batrani.
Caminele clandestine, mai bune decat nimic
Numai ca nevoia uriasa de ingrijire a declansat un alt fenomen, caminele clandestine. In Prahova o femeie a fost prinsa dupa ce a chinuit ani de zile zeci de batrani batrani, tinandu-i in conditii inumane. Proprietara a fost arestata, si acuzata de lipsire de libertate iar batranii salvati. Dar multi n-au vrut sa plece. Fiindca nu aveau unde. Acasa nu-i asteapta nimeni, iar caminele de stat le-au inchis usa in nas.
Intre timp proprietara caminului ilegal a fost eliberata. Fara sa le pese de soarta victimelor, autoritatile au mai bifat o descindere de succes. Caz incheiat. La Afumati, in 2013, proprietarul unui de camini de batrani a fost ridicat cu mascatii. Era proxenet si isi exploata infirmierele in Austria, iar batranii pe care ii avea in grija erau sedati. Alte mii de batrani singuri au fost inselati de preoti care le-au promis ingrijire, dar le-au luat casele si i-au lasat pe drumuri. Nu ne mira groaza parintilor nostri de a ajunge la azil
Batranetea, ca o lunga vacanta
O spaima pe care italienii, de pilda, nu o inteleg. La Bergamo, grijia pentru batrani nu inseamna doar o masa calda si un pat la marginea societatii. E o vacanta la hotel, cu servicii medicale incluse. La Torino, doamnele sunt coafate si merg in grup la cumparaturi, ba chiar si in concedii. Totul cofinantat de casa de sanatate si asistenta sociala.
Culmea e ca si parintii nostri pot beneficia de tratament de recuperare in camine private, din asigurarea medicala. Iar cheltuiala, altminteri considerabila, intre 1500 si 3000 de lei pe luna, ar scadea la jumatate daca autoritatile le-ar respecta drepturile. In teorie, este nevoie doar de trimitere de la medicul de familie. Numai ca in realitate, casa contribuie pentru maximum o luna pe an – ca "nu sunt bani".
Asta cu toate ca pana acum s-au cheltuit iresponsabil milioane de euro in numele batranilor. Ce au primit varstnicii in schimbul acestor bani? Umilinta si dispret. Politicienii se perinda pe la primarii, pe la Ministerul Protectiei Sociale si al Sanatatii si se pierd in hartii si strategii. Incompetenta sau rea vointa - e totuna.
