Interviu cu Alexandru Ion: "Imi doresc sa le reamintesc constant oamenilor care ma stiu ca manager ca sunt si actor"
Alexandru Ion, tanar actor, manager cultural si co-presedinte al Festivalului National de Teatru Tanar Ideo Ideis. Dupa experienta UNATC a debutat in teatrul profesionist jucand patru roluri in spectacolul „Furtuna” si nu s-a oprit aici.
Desi considera ca actoria nu e tocmai o meserie democratica, nu ne-ar mira daca intr-o zi ar castiga Oscarul pe care si-l dorea in copilarie.
1. Alex, iti place sa fii in centrul atentiei?
Alex Ion: Absolut. Raspunsul e implicit atunci cand mentionezi ca sunt actor, nu? Cu mentiunea ca imi place sa fiu in centrul atentiei in raport direct cu meseria pe care o practic si pentru "the right things". Nu cu orice pret, oricum, oricand si oriunde. Mi se pare ca ar fi un raspuns tare ipocrit daca as spune ca nu. In mod natural, meseria de actor are, dupa parerea mea, o multime de alte coordonate, dar "a fi in centrul atentiei" ramane o constanta. Pana la urma, supravietuirea in "piata muncii" e conditionata de a fi in centrul atentiei. Nu prea se poate altfel.
2. Cand erai in liceu visai la Oscar. Inca o mai faci? Ce iti imaginezi ca s-ar intampla cu tine dupa ce ai ajunge in punctul ala?
A.I.: Acum gandul asta se leaga mai putin de premiu in sine si mai degraba de oportunitatea de a lucra la un nivel foarte inalt si de a avea fabulosul lux de a-mi alege proiectele. Si de a le alege dintre cele mai bune. Si de a avea posibilitatea sa finantezi lucruri nefinantabile, de a contribui la transformari greu de realizat, de a schimba, altfel, destine in masa. Ce s-ar intampla cu mine? Asta chiar ca e un puternic exercitiu de imaginatie. Sau o succesiune de presupuneri. Imi place sa cred ca as intelege o multime de lucruri despre intelepciune si despre existenta in general.
3. Cum a fost sa intri in UNATC ca un pusti care venea dintr-un orasel fara teatru?
A.I.:Life changing. La propriu. A fost confirmarea faptului ca gasisem un drum. Un drum pe care imi placea (si inca imi place) sa merg. A fost o infuzie puternica de informatie artistica, umana, comportamentala si tot asa. Sunt extrem de curios din fire. In facultate mi-am satisfacut o multime de curiozitati si am acumulat o multime de informatii. Atat despre mine, cat si despre lumea din jur. Mai mult decat atat, in special in primul an, aveam senzatia ca nimic nu e imposibil. Probabil ca o parte dintre lucrurile astea ar fi fost ceva mai temperate daca as fi crescut intr-un oras mare in care accesul la informatie si la cultura arata altfel.
4. Esti si co-presedintele Festivalului National de Teatru Tanar Ideo Ideis si cumva ai fost asta inainte de a fi actor. Festivalul a capatat in timp un foarte mare capital de simpatie, te-ai remarcat ca unul dintre cei mai tineri de succes manageri culturali, simti ca "istoricul" asta adauga o presiune cand vine vorba de parcursul tau in actorie?
A.I.: Da. Adauga cu siguranta un tip de presiune. Pentru ca imi canalizez eforturile, timpul si energia in doua directii in acelasi timp. Stim cu totii proverbul cu alergatul dupa doi iepuri. In plus, atunci cand cunosc oameni din postura de manager, asa ma "asez" in memoria lor. Ca manager. Nu am o problema cu asta, dar imi doresc sa pot face in asa fel incat sa le reamintesc constant oamenilor care ma stiu ca manager ca sunt si actor si oamenilor care ma stiu ca actor ca sunt si manager. Nu cred in povestea ca ar trebui sa ma hotarasc la una si aia e. Acum, de exemplu, sunt intr-o perioada in care investesc mult in a le reaminti oamenilor ca sunt actor.
Sa nu ma-ntelegi gresit. Sunt si o multime de beneficii si satisfactii pe care mi le ofera pendularea intre actorie si management. Cum ar fi faptul ca managementul imi ofera posibilitatile si mijloacele sa initiez proiecte in care sa si joc.
5. Cand a fost ultima oara cand ai plans la un spectacol de teatru?
A.I.:Am plans de-am rupt la "Steaua fara nume" facut de Victor Ioan Frunza. Nu numai ca am plans de s-au slabit incheieturile scaunului pe care stateam, dar am plans la ambele distributii (spectacolul are doi Miroiu - Alex Pavel si Andrei Hutuleac) in fix aceleasi momente. 4 la numar. A fost un moment plin de revelatii succesive pentru mine. Recunosc ca pana sa vad spectacolul asta nu am inteles niciodata care-i treaba cu "Steaua fara nume". De ce e considerat asa un text mare si important. Am vazut spectacolul si am inteles. Am inteles cata profunzime, durere, ratare, prietenie, dragoste si sensibilitate e in textul asta.
6. Cat de mult te pregatesti pentru un rol din teatru? In ce consta "training"-ul tau?
A.I.:De cele mai multe ori perioada de pregatire e conditionata de time frame-ul proiectului in care te afli. S-a intamplat sa repet 6 saptamani la un spectacol, dar s-a intamplat sa repet si 8 luni.
In ceea ce priveste "training-ul", nu am o reteta. Incerc sa ma documentez cat de mult pot. Citesc despre lucrurile care sunt abordate in piesa, incerc sa ma familiarizez cu atmosfera pe care o propune regizorul (atat scenic, cat si temporal) si sa creez conexiuni cat mai solide si mai autentice cu partenerii mei. Cateoda iese, cateodata nu. Cand simt ca nu iese, incerc sa scot tehnica din buzunar, atata cata am, si sa o folosesc intru constructia rolului si a pozitiei lui in spectacol.
7. Care a fost cel mai mare repros pe care l-ai acceptat si in ce masura te-a transformat el?
A.I.:Mi s-a spus de multe ori ca sunt "control freak". Ca nu am rabdare cu ritmurile interioare (si exterioare) care difera de al meu si ca vreau sa fie "ca mine". M-a transformat in masura in care imi amintesc constant lucrul asta si pun frana. Cred ca e extrem de important sa privesti constant in interior. Daca reflexul e sa plasezi totul in exterior si sa pui automat lucrurile care nu functioneaza in carca celor din jurul tau, fara sa iei macar in considerare rolul tau, atunci cred ca te afli intr-o eroare enorma.
8. Cum ai reusit sa faci trecerea de la proaspatul absolvent de actorie la debutul in teatrul profesionist?
A.I.: Prin providenta. Si prin increderea pe care Victor Ioan Frunza a investit-o in mine cand, in anul II de master, m-a distribuit in "Furtuna" unde joc 4 roluri. E un spectacol facut in 4 actori (George Costin, Sorin Miron, Ioana Barbu) si inca se mai joaca.
Asta m-a pus in contexul profesionist. Ce m-a pastrat acolo si m-a dus pana la premiera spectacolului de debut au fost anii de munca si mijloacele acumulate de-a lungul timpului. Cred ca norocul joaca un rol important in meseria asta. Asa exista posibilitatea sa te trezesti peste noapte in distributia unui film sau a unui spectacol. Important e, dupa parerea mea, ce si cum faci cand ai ajuns acolo. Intrebarea e daca apuci sa faci al doilea film sau spectacol. Sau al treilea.
9. Care e cea mai mare frica a ta legata de meseria pe care o practici?
A.I.:Ca nu o s-o practic cat si cum imi doresc. Si la nivelul pe care-l tintesc. Actoria nu e tocmai o meserie democratica, ca multe altele, de altfel. Nu exista butoane pe care sa le apesi, sau usi la care sa bati si gata! Joci la Thomas Ostermeier in teatru si la Scorsese in film. Evident ca sunt lucruri pe care le poti face ca sa-ti maximizezi sansele, si totul cred ca incepe cu a fi pro-activ.
Imi mai e teama sa nu-mi "pierd mintile" odata cu varsta. Sa nu ma transform in ceea ce condamn acum. Si-ar mai fi pe undeva pe-acolo si teama ca, din punct de vedere geopolitic, climatul o sa se schimbe atat de tare incat o multime de lucruri vor deveni imposibile.
