Despartirea. Chirurgie. Pe viu.
Daca nu esti bine nu citi postul asta. Nu si nu. NU.
Nu e cea mai buna scriere a mea, si e departe de a fi optimista. Si sunt sanse sa te atinga.
De data asta nu-ti spun, ca de fiecare data…
Joaca de-a impreunarea, de-a gasirea, de-a ghicirea, au frumusetea lor. Momentele de inceput, neincrederea, panda si atentia sporita… toate au savoarea lor, acea agitatie generala data de inceputul unei noi povesti de iubire.
Despartirea e urata. Oricum ia-i spune… separare, despartire, divort… toate suna oribil. Si toate descriu stari, intamplari, actiuni… toate oribile.
Despartirea nu are cum sa aiba ceva frumos, din orice unghi ai privi-o.
Si nu ma rezum la relatiile frumoase care se termina in fum si grenade, ma refer si la relatiile urate, cele abuzive, cele care poarta in rucsac numai amar. Pana si in despartirea din felul asta de relatie, cu toate ca vine cu lucruri bune, gasesti amarul regretelor.
Cat despre despartirea de dragostea frumoasa, de iubita pe care ai venerat-o, de iubitul caruia i-ai sarutat pleoapele in somn, despartirea asta nu te rupe doar de celalalt ci si de tine.
Sfasie din tine partea care-a iubit atat de patimas, o dezlipeste incet si dureros, pentru ca altfel nu exista despartire. Si bucata aia care-a iubit trebuie sfasiata din tine, pentru ca ea il va iubi in continuare pe celalalt.
Da, asta-i adevarul, daca dragostea aia a fost adanca… ei bine, o parte din tesutul sufletului tau este infestat pentru totdeauna de celalalt suflet. Singura varianta sa te poti desparti este chirurgia. Se ia busturiul si se taie o fleica din tine, pe viu, incet, in timp ce se toarna spirt pe rana aia proaspata.
Dureri am mai simtit cu totii, stim cum e. Dar e o diferenta… daca iti dai cu ciocanul peste deget urli tare, dai cu ciocanul de pamant si-i mai tragi si-un picior, injuri si te vaiti la toata lumea ca ti-ai spart unghia.
La despartire cel mai greu lucru este ca nu poti tipa. Nu-ti poti urla durerea, nu te poti tavali pe jos. Nu.
Etichete: despărțire,
