Taxi driver
Acum, când la umbra grătarului mercurul bate spre patruj’ de grade, o poveste de iarnă…
Intru într-un cinema din Berceni la „A Dangerous Method”, film cu doi mari karatişti ai minţii, Freud şi Jung.
"Şoc şi groază” este aforismul telejurnalistic care-mi vine în minte când văd că mai pătrund totuşi doi oameni în sala care era toată a mea.
Se aşează pe–aproape şi astfel aflu că sunt din Tulcea. El ar putea fi un hipiot de deltă, păr lung şi o trădare a rusei lipoveneşti pentru engleza pentru adulţi.
Pe promourile pentru alte filme îi spune ei, cu care pare a fi deocamdată doar semiintim, că ăsta„sucks”, că ăla „what the fuck”, că ălalalt „no way”… Aşa zic şi eu şi mă refugiez în fundu’ curţii, pe penultimul rând.
Ies de la film. Cu gândul între psihanaliza care i-a unit şi misticismul care i-a despărţit pe cei doi domni din film, descopăr că taxiurile nu bat până-n Berceni.
Stau în miez de noapte pe trotuar în frigul pătrunzător alături de un grup pestriţ de vânzătoare gureşe care tocmai închiseseră magazinele din mol. Şi, deodată, se întâmplă…
Un taxi pătrunde vijelios pe trotuar, trece prin grupul domnişoarelor sclipicioase care au încercat să-l abordeze şi se opreşte-n trombă (ştiu că merge doar cu „demarează” dar mie aşa mi s-a părut) în faţa mea. Se lasă geamu’ şi aud:
"Te-am ales. Pari a fi un om sănătos”. Mă uit înăuntru şi văd un ţigan cu trei cefe, giacă de şmenar şi zâmbet ameninţător. E atât de frig încât mă urc.
Mergem. Mă întreabă dacă-mi miroase a ars. Mie îmi miroase doar că m-am ars dar el îmi explică faptul că a schimbat uleiul, că a aflat că trebuia să pună şi apă, mă rog, i-am spus că nu le am… Şi apoi vine „golul dintr-o fază care n-anunţa nimic spectaculos”. Mă întreabă dacă am familie, dacă merg la biserică…
Mă uit în ceafa triplă şi, de dincolo de ea, încep să curgă versetele din Biblie. Se mai întrerupe pentru a-mi spune cât de greu e să umple masa pentru copiii lui, că eu nu ar trebui să aştept sfârşitul pentru a-mi obţine iertarea…
Versetele revin, alese astfel încât să îmbrace perfect fiecare punct în care ajunge pledoaria lui, frazarea e ca la carte, intonaţia e uşor teatrală dar şi magnetică.
Oraşul e luminat dar pustiu şi, culmea, nici faimoasele voci de dispecere pe care le auzi în orice taxi nu apar să tulbure puritatea momentului. Ajungem în faţa blocului, plătesc şi-mi zice:
"Spune şi tu ceva, că n-ai zis nimic tot drumu’”. Îi spun că nu ştiu ce să zic, că mă simt ca-ntr-un film. El zâmbeşte la fel ca la început, ca atunci când mi-a zis că m-a ales pentru că aş fi sănătos şi zice: „Da? Bine”. Şi demarează, dar acum nu mi se pare că în trombă.
E ajun de Crăciun. Psihanaliză, misticism, prejudecată, mesaj. Magul meu a dat cămila pentr-un taxi.
Etichete: taxi,
