Un plagiat care nu m-a deranjat
Am fost cu emoţii la evenimentul Institutului Cultural Român în care au fost proiectate trei scurt-metraje româneşti în prezenţa autorilor. Asta pentru că m-am dus în pantaloni scurţi.
Aşa plecasem de acasă şi am aflat ulterior de eveniment. Oamenii protestaseră recent în apărarea Institutului purtând papioane la gât şi eu la evenimentul Institutului mă înfiinţam în pantaloni scurţi… Dar, până la urmă, cred că eram în spiritul manifestării, filme scurte, pantaloni scurţi…
Emoţiile etichetei mi-au fost înlocuite de emoţia descoperirii unei săli pline la „Studio” pentru vizionarea care nici măcar n-a fost asortată cu un pişcot. E plăcut să vezi că Jason Statham şi Mel Gibson lasă săli goale în aceste zile la Bucureşti în timp ce Paul Negoescu şi Cristi Iftime, regizorii veniţi la prezentarea filmuleţelor lor, au umplut sala.
Paul Negoescu a fost la Cannes cu „Orizont”, un film de 11 minute în care nu se vorbeşte deloc, că doar şi Michel Hazanavicius s-a făcut de BAFTA şi de Oscar cu „Artistul” său mut.
Din cele „300 de pagini” ale sale, „Orizont” are măcar „85 de pagini” plagiate după Hemingway. „Batrânul şi marea”, scris de Hemingway şi jucat de Spencer Tracy, este mutat de Paul Negoescu din Cuba lângă Mangalia, doar că pescarul de la noi nu vorbeşte cu monstrul acvatic. Apropo, „Orizont” cred că e primul film românesc de un anumit standard, invitat într-un festival, în care vedem o creatură care nu se regăseşte în realitate.
După ce regizorul ne-a povestit că post-producţia la filmuleţul de 11 minute a durat un an, mi-am adus aminte de Cristi Puiu care îmi spunea că, dacă românii şi-ar propune să facă un SF, el nu ar putea fi filmat decât pe o masă de bucătărie, personajele urmând să fie create la acea scară.
Tulburat de soarta pescarului din „Orizont”, am dat o fugă să văd ultimul Mel Gibson în jurul căruia mor cam 179 de personaje, dar el eşuează în final pe o plajă idilică. Aşa am putut să adorm şi eu liniştit.
Etichete: Adrian Nastase,
.webp)
