Credinta si violenta
În primul sfert al fiecărui an, când vine vorba de filme, invariabil se ajunge la nominalizatele pentru Oscar.
E atât de agasant să auzi cum tot freamătul de cinefil se învârte în jurul superhiturilor cu statuete-n coadă. Deja şi-n fotbal îl vezi pe câinele roşu devenit devenit lup galben, Mutu, bucurându-se la gol (sigur, la golul unui coechipier, că el, săracu’…) cu faimosul bătut în piept din „Lupul de pe Wall Street”, iar când comentezi ceva despre Concordia-Steaua ajungi să pomeneşti de „12 ani de sclavie”.
Pentru a mai aerisi camera îmbâcsită de oscarizatele la zi, v-aş teleporta cu 13 ani în urmă la un Oscar low-cost. E vorba de Sundance Festival, acolo unde în 2001 marele premiu era câştigat de filmul „The Believer”. „Credinciosul” în cauză este un evreu care se hotăreşte el să se facă, la vârsta marilor revolte, nici mai mult nici mai puţin decât skinhead nazist pus pe omorât alţi evrei. Povestea are un sâmbure real în istoria unui evreu membru Ku Klux Klan din anii ’60.
În rolul unui extremist nazist atipic, care lăcrimează pe ascuns atunci când aude povestindu-se atrocităţi din timpul
Holocaustului, putem descoperi un imberb Ryan Gosling aflat la început de carieră, autorul unei performanţe actoriceşti încă dinainte de a rosti vreo replică, aceea de a avea o faţă valabilă şi pentru un skinhead nazist şi pentru un evreu. Pe această expresivitate deosebită, Ryan Gosling construieşte un rol formidabil „2 în 1” în care extremistul visceral este la fel de valabil ca şi credinciosul rătăcit.
„The Believer”, povestea evreului mai pornit decât orice non-evreu împotriva evreilor, aduce aminte de trista faimă a celebrilor „Kapo” din lagărele de exterminare naziste, gardieni bărbaţi şi femei de o violenţă extremă aleşi chiar dintre evrei.
Din păcate, modul în care „Credinciosul” îşi ascunde identitatea îmi aduce aminte şi de evrei din viaţa publică din România care şi în secolul 21 îşi ascund adevărata identitate în spatele unor nume româneşti de carton, „achiziţionate” în vremuri tulburi de pe aceste meleaguri mult prea intolerante, în ciuda locurilor comune comode şi autoflatante.
Am avut o colegă care era o variantă în oglindă a „Credinciosului” jucat de Ryan Gosling. Fata e româncă dar a dezvoltat o asemenea atracţie pentru tot ce ţine de iudaism, inclusiv pe parcursul a nenumărate vizite în Israel, încât a început să joace în public un destin de evreu, mare activistă a cauzei iudaice. Îmi plăcea s-o salut cu un „shalom” în liftul plin şi în care se lăsa o linişte stingheră când se auzea salutul…
Nu pot uita când am văzut-o ultima oară fiind însărcinată într-o fază avansată şi purtând pe ea un tricou larg cu chipul lui Ben Gurion, primul premier din istoria Israelului. Ce surpriză va trăi acel copil când va afla peste ani cum a ajuns un „Believer” al religiei iudaice… Până una alta vă propun povestea în oglindă a „Credinciosului” căzut…
Etichete: „The Believer”,
