Orașul care va rămâne fără apă potabilă. Localnicii consumau 760 de litri, zilnic
Din toaletă la robinet. Este traseul apei folosite într-un oraş din Texas, afectat tot mai mult de secetă în ultimele decenii. Evident, apa din sistemul de canalizare este filtrată de nenumărate ori până să fie trimisă în reţeaua destinată consumului.
Apa de canalizare purificată se folosea deja în agricultură, dar mai rar pentru băut.
El Paso este unul dintre cele mai fierbinţi oraşe din Statele Unite, iar Rio Grande este principala sa sursă apă. Tot mai des însă, râul arată aşa: o albie uscată, fără pic de apă.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Ed Archuleta: "Am fost avertizaţi de autorităţile texane că vom rămâne fără apă în anul 2020."
Ed Archuleta conducea regia de apă din El Paso în 1989, când a venit avertismentul. Localnicii consumau atunci câte 760 de litri de apă zilnic. Aşa că prima măsură luată de Ed a fost să încurajeze reducerea consumului.
Oamenii au fost plătiţi să înlocuiască gazonul cu pietriş şi plante rezistente la secetă. Trei decenii mai târziu, consumul pe cap de locuitor a fost redus cu 35%. Dar economiile nu erau de ajuns pentru un oraş dependent de un râu care seca văzând cu ochii.
Sanjay Gupta, corespondent CNN: "Suntem la Barajul Elephant Butte, construit în 1916. Uneori apa era atât de mare, încât se revărsa peste baraj. Uitaţi-vă la nivelul de acum al apei. E la 3% din capacitatea totală."
Aşa că El Paso trebuia să găsească alte soluţii ca să nu rămână fără apă. Şi-a construit cea mai mare uzină de desalinizare de pe uscat din lume, care tratează apele subterane sălcii din regiune.
O măsură mai provocatoare a fost crearea unui circuit închis de consum, ceea ce înseamnă că apa folosită, inclusiv pentru toalete, este tratată şi trimisă în ţevile destinate consumului. Întâi de toate se filtrează reziduurile solide, apoi apa trece succesiv prin tratamente pentru bacterii, virusuri, filtre UV şi cu carbon.
Şi alte oraşe din Texas şi California au vrut să apeleze la această măsură, dar de cele mai multe ori s-au lovit de rezistenţa publicului de a bea apa din toalete, indiferent cât ar fi ea de tratată.
