O femeie din Iași cere instanței să o declare bărbat. Funcționarii refuză să accepte că e aceeași persoană din buletin
O tânără din Iași a depus cerere în instanță pentru a fi declarată bărbat, motivul fiind atitudinea funcționarilor care refuză să accepte că au în față aceeași persoană din cartea de identitate.
Tânăra gândește și trăiește ca un bărbat, urmează un tratament hormonal specific în urma căruia vocea i s-a îngroșat, i-a crescut barba, sânii i s-au atrofiat și i-a crescut masa musculară, scrie Ziarul de Iași.
Suferă de disforie de gen, o tulburare de identitate reală, pentru care a și primit un diagnostic medical.
Cu toate acestea, are în continuare probleme cu identitatea juridică, întrucât funcționarii, fie ei publici sau privați, refuză să accepte, atunci când se prezintă la un ghișeu sau în vamă, că persoana din fața lor este aceeași cu cea din buletin.
În aceste condiții, tânăra absolventă de universitate a depus o cerere oficială pentru schimbarea sexului din documente.
„Este primul caz de acest tip în cadrul instanţelor ieşene, şi printre puţinele cazuri la nivel naţional. Este important ca cei aflaţi în astfel de situaţii să îşi cunoască drepturile şi să le şi fructifice pe calea justiţiei”, a spus avocata Gianina Vera Poroşnicu, cea care o va reprezenta în faţa judecătorilor.
A început să simtă că e băiat încă de la 4-5 ani
„Încă de la o vârstă foarte fragedă, am realizat că ceva este diferit la mine, deşi, copil fiind, nu deţineam cunoştinţele necesare pentru a putea găsi sursa sentimentelor mele. Amintirile mele încep de la vârsta de 4-5 ani, odată cu înscrierea la grădiniţă. În contextul socializării cu alţi copii, am realizat că există diferenţe clare între modul meu de a gândi şi restul persoanelor de aceeaşi vârstă cu care interacţionam, manifestând o predilecţie evidentă şi constantă de a purta haine pentru băieţi, de a juca jocuri destinate băieţilor, de a petrece timpul cu băieţii, în forul meu interior formându-se încă de atunci convingerea că acel grup, cel al băieţilor, este grupul de care aparţin”, povesteşte tânăra cum a simţit că suferă de o tulburare de identitate de gen, identificată şi denumită mai târziu de medici ca disforie de gen.
Copilăria şi adolescenţa i-au devenit închisori în care avea de ales între a ascunde ce simte, cu preţul unei mari suferinţe interioare, sau să se lupte pentru propria identitate, caz în care era supusă marginalizării sociale, ironiilor publice şi a comentariilor jignitoare.
„Standardele sociale de la acel moment au determinat ignorarea preferinţelor mele, acestea nefiind luate în serios de nimeni. Cu toate acestea, detestam de atunci să fiu forţat să port haine pentru fete sau să fiu în mod obligatoriu implicat în activităţi destinate doar fetelor pentru a adera la normele sociale de gen. Pe toată perioada copilăriei, adolescenţei mele, şi chiar maturităţii mele, am întâmpinat doar dificultăţi în încercarea de a realiza tranziţia socială”, continuă el.
Diagnosticată cu disforie de gen
Încercarea lui de a fi el însuși, de a-și asuma public adevărata identitate, de bărbat, a fost văzută chiar și de familie ca o deviație de comportament, iar în cele din urmă l-au izolat complet de toți cei din jur.
„Neliniştea, nepăsarea celor din jur şi sentimentele de repulsie faţă de propria persoană, accentuate odată cu pubertatea, m-au determinat să mă izolez voit de persoanele din jurul meu. Am păstrat un aspect cât de masculin posibil, iar toate persoanele din jurul meu, familia, prietenii au considerat aceste aspecte ca fiind o deviaţie de comportament, o încercare de a atrage atenţia şi de a ieşi în evidenţă în mod negativ, când, de fapt, fundamentul comportamentului meu, al preferinţelor mele exteriorizate se afla în modul în care mă simţeam în interior. Simţeam că sunt bărbat, dar natura biologică s-a opus realei mele identităţi de gen”.
Natura biologică a corpului i-a adus astfel izolarea socială, fiindu-i imposibil, din cauza respingerii, să închege relaţii de prietenie sau romantice.
Abia când a ajuns la facultate a început să i se schimbe viața, după ce a găsit aici oameni, profesori și colegi, care să îl înțeleagă.
Și-a făcut prieteni care o susțin, a fost la medici specializaţi care au diagnosticat-o cu disforie de gen şi i-au recomandat tratament hormonal specializat cu testosteron injectabil.
Rezultatele medicaţiei nu au întârziat să apară. Tânăra s-a transformat vizibil în bărbat, în concordanţă cu ce era în sufletul ei: vocea i s-a îngroşat, i-a apărut părul facial, sânii i s-au atrofiat şi i-a crescut masa musculară.
Lucrurile păreau să intre în normal, dar au intervenit funcționarii care să-i spună în față că nu e normal. Sursa tuturor relelelor este acum banalul buletin. În cartea de identitate este femeie, dar la ghișeu la bancă, la Fisc, la recoltare de analize sau chiar la vaccinare, la vamă etc, se prezintă un bărbat în toată regula, iar funcționarii nu pot accepta asta sub nicio formă.
”Întotdeauna mi-am dorit să port un nume, nu o poreclă”
„Am întâmpinat situaţii în care nu am ştiut cum să reacţionez sau ce explicaţii să ofer, ori m-am văzut nevoit să ofer detalii despre aspecte private ale vieţii mele când, comparând datele existente în acte cu persoana mea şi aspectul meu fizic, persoanele cu atribuţii de verificare a actelor au refuzat să accepte că sunt într-adevăr actele mele, fapt ce mi-a creat numeroase probleme şi greutăţi în situaţii cât se poate de normale”, mai afirmă el.
În cele din urmă, s-a adresat judecătorilor ieşeni, solicitând o recunoaştere a genului care, odată parafată cu un nou certificat de naştere şi buletin, ar avea posibilitatea să evite discriminarea, hărţuirea şi stigmatizarea care au însoţit-o toată viaţa.
„Întotdeauna mi-am dorit să port un prenume care să reflecte personalitatea şi identitatea mea de gen, iar nu o poreclă sau un prenume neutru, pentru a răspunde normelor”, a spus el.
