Cei care ajung într-o astfel de situație trebuie să știe ce presupune executarea silită, ce bunuri pot fi urmărite și ce venituri sunt protejate de lege
Ce este executarea silită și când poate începe
Executarea silită este procedura prin care un creditor își poate recupera, cu ajutorul autorităților, o datorie stabilită printr-un titlu executoriu, atunci când debitorul nu își îndeplinește de bunăvoie obligația.
Persoana sau entitatea care are de recuperat o datorie este creditorul, iar cea care trebuie să o achite este debitorul. În cazul creanțelor de drept comun, procedura este desfășurată, de regulă, prin intermediul unui executor judecătoresc.
Regulile privind executarea silită sunt stabilite în Cartea a V-a a Codului de procedură civilă, „Despre executarea silită”, începând cu articolul 622. Aceste prevederi stabilesc condițiile în care poate fi pornită executarea, modul în care se desfășoară procedura și drepturile pe care le au creditorul și debitorul.
Executarea silită nu poate începe doar pentru că există o datorie. Pentru ca procedura să poată fi demarată, creditorul trebuie să aibă un titlu executoriu, iar obligația trebuie să fie una care poate fi pusă în executare. În cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligația de bunăvoie, creditorul poate solicita punerea în executare a titlului, în condițiile prevăzute de lege.
Este o diferență dintre executarea silită a creanțelor de drept comun și recuperarea datoriilor fiscale. Codul de procedură civilă se aplică, în principal, creanțelor dintre persoane fizice și juridice, în timp ce datoriile către stat sunt supuse unui regim distinct, prevăzut de Codul de procedură fiscală. Acestea sunt puse în executare de organele fiscale, precum ANAF, și nu de executorul judecătoresc.
Cine poate cere executarea silită pentru o datorie
Executarea silită poate fi cerută de creditor, adică de persoana fizică sau juridică ce are de recuperat o sumă de bani de la debitor. Pentru a începe procedura, creditorul trebuie să aibă un drept care poate fi pus în executare în baza unui titlu executoriu.
În cazul unei datorii, termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită este, în general, de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Momentul de la care începe să curgă termenul depinde de natura titlului executoriu și de situația juridică concretă. Din acel moment începe să curgă și termenul de prescripție în care creditorul poate face demersurile necesare pentru recuperarea banilor. În general, termenul de prescripție este de 3 ani, însă există situații în care legea prevede reguli diferite.
Împlinirea termenului de prescripție poate împiedica obținerea executării silite, însă prescripția nu operează automat, ci trebuie invocată de persoana interesată, în condițiile legii. O datorie prescrisă nu înseamnă însă că prescripția este constatată automat de executor sau de instanță în orice situație. Debitorul poate avea nevoie să invoce prescripția prin mijloacele juridice prevăzute de lege.
Ce bunuri pot fi executate silit pentru o datorie
În cazul unei datorii, executarea silită poate viza atât veniturile, cât și anumite bunuri ale debitorului. În cazul creanțelor fiscale datorate bugetului local, autoritățile pot recurge la poprirea veniturilor sau la valorificarea bunurilor pentru a recupera sumele neachitate și cheltuielile de executare.
Bunurile și veniturile sunt urmărite numai în măsura necesară pentru acoperirea datoriei și a cheltuielilor aferente executării. Există o limită a executării, iar autoritățile nu pot urmări în mod excesiv bunurile unui debitor raportat la valoarea datoriei.
În cadrul procedurii pot fi urmărite bunuri mobile sau imobile și venituri asupra cărora legea permite aplicarea executării silite. Valorificarea acestora se face pentru recuperarea creanței, până la acoperirea sumei datorate și a cheltuielilor de executare.
În cazul datoriilor fiscale locale, pot fi urmărite și bunurile imobile ale debitorului, în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală. În cazul unei persoane fizice, spațiul minim locuit de aceasta și familia sa este, în principiu, exceptat de la executarea silită, cu excepțiile prevăzute de lege.
.webp)
