Catolicii celebrează Duminica Floriilor. Ce semnificație are această sărbătoare
Credincioşii catolici sărbătoresc duminică Floriile, zi care aminteşte de intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, unde a fost întâmpinat de mulţimi de oameni cu ramuri de finic.
Anul acesta, în condiţiile restricţiilor impuse de declararea stării de urgenţă, celebrările, oficiate în biserici de preoţi, vor fi transmise online.
"Biserica ne îndeamnă ca, în timpul pandemiei de coronavirus, să redescoperim frumuseţea şi bogăţia rugăciunii cu cei dragi în biserica de acasă, alături de familiile noastre", spune preotul Francisc Doboş, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti.
El a declarat, pentru Agerpres, că în acest an "sunt celebrări pe care Biserica nu le-a trăit decât foarte rar; niciodată ca în anul acesta".
"Este o modalitate de a trăi Învierea lui Cristos în alte forme. Suntem mortificaţi de această pandemie; devine modalitatea noastră de a ţine postul. Şi am putea spune că poate felul acesta de a trăi bine, hotărârile luate de autorităţi pentru siguranţa noastră devin o altă formă de a ţine post şi de a intra în celebrarea pătimirii şi a învierii lui Cristos. Ne apropiem de Duminica Floriilor şi de celebrarea Învierii Domnului. Cum? Pentru că nu putem merge la biserică. Biserica ne îndeamnă să redescoperim o altă realitate a ei, Biserica Domestică, aşa o numim noi, adică biserica de acasă. Este vorba de familiile noastre, de a redescoperi frumuseţea şi bogăţia rugăciunii cu cei dragi. De a redescoperi gesturile spirituale de acasă şi nu doar gesturile acelea oficiale sau publice din bisericile noastre", a afirmat preotul.
Ce semnifică Floriile
Intrarea lui Isus în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. De data aceasta, îşi pregăteşte singur intrarea, conform profeţiilor din Vechiul Testament, ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia, Mântuitorul lumii. Poporul îl întâmpină pe Isus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: 'Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului'. Prin aceste cuvinte, oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume, pentru a aduce mântuirea ei. Intrând ca Împărat în Ierusalim, Isus anticipează biruinţa Sa apropiată asupra morţii, ca şi biruinţa întregii omeniri pe care o purta în Sine.
Primele menţiuni despre această sărbătoare provin din secolul al IV-lea. Cei dintâi care o pomenesc sunt Sfântul Epifanie, căruia i se atribuie două predici la această sărbătoare, şi pelerina apuseană Egeria, care, în însemnările ei de călătorie, descrie modul în care se celebra această duminică în Ierusalim, spre sfârşitul secolului al IV-lea. De la unii dintre marii părinţi ai Bisericii, între care se află Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie şi Sfântul Chiril al Alexandriei, există predici celebre ţinute în cinstea ei.
În vechime, Duminica Floriilor, începutul săptămânii Paştilor, mai era numită Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii (cei care urmau să se boteze) mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credinţei (Crezul). Se mai numea şi Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri.
De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care le pun la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinţa spune că acest ritual îi apără de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute.
Ramurile de salcie care se împart în biserică în ziua de Florii simbolizează ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulţimile în Ierusalim pe Isus.
Cu ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Isus Cristos.
