Ideea datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, când a început să prindă contur conceptul de opt ore de muncă, opt ore pentru recreere și opt ore pentru somn, relatează independent.co.uk.
Însă tot mai multe dovezi sugerează că opt ore s-ar putea să nu fie cantitatea ideală de somn pentru toată lumea, după cum ne amintește o nouă analiză publicată în Brain Medicine.
Pentru a afla cât timp dorm oamenii în mod natural, cercetătorii au studiat comunități de vânători-culegători ale căror stiluri de viață sunt mai apropiate de cele ale strămoșilor noștri și care au acces redus sau inexistent la lumina artificială. Într-un studiu timpuriu, cercetătorii au constatat că oamenii din Tanzania, Namibia și Bolivia dormeau între 5,7 și 7,1 ore pe noapte. Aceste durate scurte ale somnului nu pot fi atribuite zgomotului traficului, utilizării rețelelor sociale sau expunerii excesive la lumină artificială pe timpul nopții.
Nopțile scurte păreau, de asemenea, să fie suficiente: oamenii nu compensau prin sieste lungi în timpul zilei. Fără ceas deșteptător, se trezeau de obicei în apropierea zorilor, indiferent de ziua săptămânii.
Durata exactă a somnului în societățile preindustriale variază în funcție de modul în care este măsurat somnul, locul în care trăiesc oamenii, anotimp și alți factori de mediu. Însă o analiză recentă a estimat durata medie la 6,4 ore.
Așadar, opt ore înseamnă prea mult? Aceste studii pornesc de la o presupunere importantă: cantitatea de somn pe care oamenii o au în mod natural este cantitatea de care au nevoie. Aceasta presupune că vânătorii-culegători sunt feriți de stres, programe aglomerate și alte presiuni care afectează somnul. Dar este oare cu adevărat așa?
De asemenea, nu știm dacă oamenii din aceste societăți se confruntă cu aceleași probleme de sănătate asociate cu prea puțin somn, observate în societățile moderne. Prin urmare, somnul lor mai scurt nu constituie neapărat un argument atât de puternic împotriva celor opt ore pe cât pare la prima vedere.
Însă au apărut și alte dovezi din studii de amploare care analizează relația dintre somn și sănătate în societățile industrializate.
Dacă definim somnul optim ca fiind cantitatea de somn asociată cu cea mai bună stare de sănătate, multe studii de amploare sugerează că punctul optim ar putea fi mai mic de opt ore. Un studiu recent a folosit scanări ale creierului și ale corpului, precum și măsurători moleculare, pentru a analiza modul în care somnul se raportează la îmbătrânirea diferitelor organe.
Studiul a estimat că durata optimă a somnului este între 6,4 și 7,8 ore, în funcție de sexul persoanei și de organul analizat.
Multe studii constată că atât somnul insuficient, cât și somnul excesiv sunt asociate cu o stare de sănătate mai proastă, inclusiv cu boli de inimă, accident vascular cerebral, declin cognitiv și obezitate.
Însă oamenii de știință încă dezbat dacă somnul excesiv cauzează probleme de sănătate sau dacă este, de fapt, un semn timpuriu al acestora. În orice caz, aceste constatări contestă ideea că toată lumea are nevoie exact de opt ore și sugerează că somnul mult mai lung, în mod constant, merită să fie luat în considerare.
Totuși, toate aceste estimări privind durata optimă a somnului se bazează pe medii, iar persoana medie nu există. Atunci când li se oferă suficient timp pentru somn, studiile arată că adulții tineri dorm mai mult decât adulții sănătoși în vârstă. Chiar și persoanele de aceeași vârstă pot avea nevoi foarte diferite de somn.
Recomandările actuale privind durata somnului, formulate de National Sleep Foundation din SUA, reflectă aceste diferențe individuale. Organizația recomandă adulților cu vârste între 26 și 64 de ani să doarmă între șapte și nouă ore pe zi, dar precizează că, pentru unii adulți, un interval de șase până la zece ore poate fi adecvat. Aceasta este o abatere considerabilă de la regula universală a celor opt ore.
Când dormi contează
Dar somnul înseamnă mai mult decât numărul de ore pe care le dormim. O caracteristică importantă a tiparelor moderne de somn nu este faptul că acestea sunt mai scurte decât odinioară, ci că sunt decalate față de ciclul natural lumină–întuneric. Cei mai mulți dintre noi nu se trezesc în mod natural înainte de zori. Mulți dintre noi dorm prea puțin în timpul săptămânii de lucru și recuperează dormind mai mult în zilele libere.
Lumina artificială este recunoscută drept principalul factor care determină această schimbare. Ea ne modifică obiceiurile de somn și întârzie ceasul biologic, care controlează momentul în care dormim și ne trezim.
Somnul neregulat este, de asemenea, frecvent, în special în rândul lucrătorilor în ture și al studenților. Somnul neregulat este asociat cu o stare de sănătate mai proastă.
Regula celor opt ore este, în mod clar, prea simplistă. Oamenii au nevoie de cantități diferite de somn, iar momentul în care dormim contează și el.
