Care este legătura dintre Napoleon Bonaparte, Mihail Kogălniceanu, Carol al II-lea și căile ferate din Africa
Anul 1910. Robert Chefneux, un tânăr avocat din Iași, se purta o bătălie juridică surprinzătoare. Acesta a fost nevoit să se adreseze instanței după ce i s-a refuzat intrarea în barou, pe motiv că nu este cetățean român.
Robert Chefneux avea origini franceze. Familia sa era însă stabilită în România de aproape un secol, spun cercetătorii de la Institutul de Studii Sud-Est Europene.
Tatăl său, Eugene, fusese naturalizat după nașterea copiilor săi. Potrivit legii, aceasta însemna că Robert Chefneux trebuia, la rândul său, să obțină cetățenia română. Tânărul avocat a reușit însă să-i convingă pe judecători că, de jure, era cetățean român încă de la naștere. El a invocat faptul că bunicul său, André, era stabilit în țară înainte de Convenția de la Paris (1858), ceea ce însemna că fiii acestuia au obținut cetățenia română în baza prevederilor Regulamentelor Organice.
André Chefneux este unul dintre ofițerii francezi stabiliți la Iași după campania dezastruoasă a lui Napoleon Bonaparte în Rusia (1812). Împreună cu alți doi colegi, Chefneux va înființa, în 1831, un pensionat la Miroslava, unde îi va preda limba franceză viitorului om politic Mihail Kogălniceanu.
Profesori ca Chefneux pregătesc o întreagă generație de intelectuali români, capabili să urmeze cursurile școlilor superioare franceze, de unde vor aduce o mentalitate occidentală și voința fermă de a transforma societatea românească.
Inginer ca pregătire, fiul său, Eugene, va prefera să se ocupe cu agricultura. Celălalt fiu, Léon, negustor de arme, este celebru pentru contribuția sa la modernizarea Etiopiei. Născut la Piatra Neamț, Léon Chefneux va juca un rol principal în construirea căii ferate între Djibouti și Addis Abeba, fiind făcut Cavaler al Legiunii de Onoare, în ianuarie 1894.
Cât despre copii lui Eugene Chefneux, Robert (tânărul avocat) va deveni, în 1927, prefect al județului Roman. Celălalt băiat, Basile, va ajunge să vâneze împreună cu regele Carol al II-lea, în calitatea sa de mare maestru de vânătoare în cadrul Casei Regale, scrie Institutul de Studii Sud-Est Europene.
