Povestea Mănăstirii Bârsana, o capodoperă de lemn și credință în inima Maramureșului
Galerie foto
Datează din anul 1711 și poartă hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. Aceasta a fost inclusă pe lista de patrimoniu cultural mondial UNESCO, alături de alte șapte biserici din Maramureș. Zona în care se află biserica de lemn din Bârsana este absolut impresionantă și oricine ajunge aici simte încărcătura spirituală și conexiunea cu natura.
Istoricul Mănăstirii BârsanaInițial, biserica a fost construită pe un mic afluent al Izei, cunoscut sub numele de Valea Slatinii, într-un loc denumit „Părul Călugărului”.
Preotul Ioan Ștefanca a fost ctitorul acestei biserici, împreună cu fiii săi Ioan, Roman și Alexa, în semn de recunoștință pentru supraviețuirea Marii Ciume din anul precedent. Biserica a fost sfințită de episcopul ortodox al Maramureșului, Serafim Petrovan de Petrova (1711-1717).
A doua mutare a bisericii a avut loc în jurul anului 1739, conform datării grinzii masive de la baza turnului.
Această fază corespunde cu mutarea bisericii într-un loc numit „Podurile Strâmturii”, ulterior cunoscut sub denumirea de „Podurile Mănăstirii”.
Există dovezi documentare care atestă prezența aici a ultimului episcop ortodox de Maramureș, Gavriil Ștefanca de Bârsana. Se presupune că în zonă au avut loc lupte între tătari și localnici în 1717, în timpul ultimei invazii tătare în regiune.
Din dorința de a săvârși liturghii în memoria celor înmormântați acolo, biserica a fost mutată în acest loc.
Biserica a fost abandonată în jurul anului 1800, când călugării ortodocși rămași au plecat la Mănăstirea Neamțului din cauza presiunii unirii religioase susținute de Maria Tereza.
Pentru a proteja biserica de profanare, localnicii au decis să o mute pe dealul Jbâr, unde exista deja sau s-a format ulterior (în 1854) un cimitir pentru cei decedați în epidemia de ciumă, îngropați uneori în gropi comune fără serviciu religios.
Pictura murală a fost realizată după mutarea în acest ultim loc, de către Ioan Plohod din Dragomirești, în colaborare, probabil, cu Toader Hodor din Vișeu de Mijloc, conform unei inscripții fragmentare din 1806 descoperită pe peretele sudic al bisericii.
Interiorul bisericii a fost repictat în anul 1806 de către Hodor Toader, fiind influențat de stilurile baroc și rococo. Picturile au fost realizate pe lemn, care a fost parțial nivelat cu bucăți textile, apoi fixate pe pereți și acoperite cu un strat de var, conform obiceiului vremii.
Mai târziu, a fost adăugat un pridvor cu două niveluri la vest și au fost extinse ferestrele. În anul 1929, ferestrele care încadrau ușa dintre naos și pronaos au fost tăiate.
Biserica este construită din bârne asamblate în sistem „blockbau” și are o planimetrie dreptunghiulară, cu pridvor cu două niveluri la vest și absidă poligonală pentru altar.
La interior, se remarcă bolta de secțiune poligonală, susținută de console, în timp ce la exterior pridvoarele prezintă arcade pe stâlpi sculptați și parapete traforate.
Acoperișul, cu streașină dublă, include un turn-clopotniță cu camera clopotelor în consolă, deschisă, cu arcade pe stâlpi și un acoperiș înalt, în formă de piramidă.
Pictura murală ilustrează scene din Geneză în naos și Judecata de Apoi în pronaos, completate de un discurs moralizator evident prin paralelismul între scenele din Vechiul Testament și Patimile lui Iisus.
Zugravul Toader Hodor a introdus elemente decorative de inspirație barocă și rococo în pictura murală maramureșeană, oferind un mod de reprezentare picturală dinamic, diferit de tradiția postbizantină.
Pictura de la Bârsana reprezintă un ansamblu decorativ coerent, inclusiv pictura murală, iconostasul și mobilierul, oferind interiorului bisericii o atmosferă artistică inedită în comparație cu tradiția predominantă postbizantină până la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Mănăstirea Bârsana este amplasată la o distanță de 22 de kilometri față de principalul oraș din județul Maramureș, Sighetul Marmației, situată la ieșirea din comuna Bârsana, pe drumul județean DJ186, la kilometrul 17.
Pentru a ajunge la Mănăstirea Bârsana, trebuie parcursă o distanță de: 38 km de Vișeul de Sus, 54 km de Borșa, 22 km de Sighetu Marmației, 73 km de Baia Mare, 107 km de Bistrița, 180 km de Cluj-Napoca, 370 km de Brașov și 547 km de București.
Accesul rutier către mănăstire se poate face pe mai multe rute:
· pe DN18 de la Sighetu Marmației la Vadu Izei, apoi pe DJ186 până la Bârsana și Mănăstirea Bârsana;
· pe DN17C de la Bistrița la Săcel, apoi pe DJ186 de la Săcel la Dragomirești și apoi către Mănăstirea Bârsana;
· pe DN17 de la Vatra Dornei la Iacobeni, apoi pe DN18 de la Iacobeni la Borșa, DN17C de la Moisei la Săcel, și DJ186 de la Săcel la Dragomirești și Mănăstirea Bârsana.
Pentru accesul feroviar, cea mai apropiată gară este în Sighetul Marmației, de unde se pot lua autobuze către Bârsana.
Taxa de intrare în mănăstire este una modică, iar pentru a face fotografii sau înregistrări video se percepe încă o taxă accesibilă tuturor.
Programul este următorul:
Luni: 09:00 – 12:00, 13:00 – 16:00
Marți: 09:00 – 12:00, 13:00 – 16:00
Miercuri: 09:00 – 12:00, 13:00 – 16:00
Joi: 09:00 – 12:00, 13:00 – 16:00
Vineri: 09:00 – 12:00, 13:00 – 16:00
Sâmbătă: 09:00 – 12:00, 13:00 – 16:00
Duminică: 09:00 – 12:00, 13:00 – 16:0
În cursul săptămânii slujbele încep la ora 7 dimineața.
Ce altceva poți vizita în împrejurimiBisericile de lemn care sunt monumente istorice în localitățile Strâmtura, Rozavlea, Șieu, Poienile Izei (înscrisă în patrimoniul UNESCO), Ieud (patrimoniu UNESCO), Mănăstirea Botiza, Bogdan Vodă și monumentul ecvestru al lui Bogdan din fosta Cuhea, cunoscut astăzi ca Bogdan Vodă, nu ar trebui să fie ratate.
Nu uita să explorezi și celelalte biserici de lemn incluse în patrimoniul UNESCO din Maramureș, printre care se numără Biserica de lemn din Budești Josani dedicată Sfântului Nicolae, Biserica de lemn din Desești dedicată Sfintei Parascheva, Biserica de lemn din Ieud Deal cu hramul Nașterea Maicii Domnului, Biserica de lemn din Plopiș dedicată Sfinților Arhangheli, Biserica de lemn din Poienile Izei dedicată Sfintei Parascheva, Biserica de lemn din Rogoz dedicată Sfinților Arhangheli, și Biserica de lemn din Șurdești.
În plus, poți explora alte trasee turistice fascinante din Maramureș, cum ar fi de la tufurile din Valea Stejarului până la Troița Rednicenilor din Berbești, circuitul Maramureșul Istoric care include localitățile Ieud, Botiza și Poienile Izei, sau traseele dedicate bisericilor de lemn din Maramureș, cum ar fi cele din Mănăstirea Dragomirești sau din Slătioara, Buciumi și la Biserica din Căeni (Josani), Călinești.