Arbore de jad, planta suculentă ușor de crescut în apartament. Cum să obții flori de la această plantă

Galerie foto

Numele „Jad” provine de la coloritul verde intens al frunzelor, care amintește de pietrele prețioase de jad. „Crassula” înseamnă gros, deoarece plantele din acest gen tind să aibă frunze cărnoase. În cazul arborelui de jaf, ramurile sunt, de asemenea, foarte groase și destul de lemnoase - aproape ca un mic copac.

Crassula ovata 

Aceste plante au devenit foarte populare de-a lungul timpului și s-au răspândit departe de tărâmurile lor natale. Au fost descrise pentru prima dată în Anglia încă din 1768 și au fost folosite ca plante ornamentale în întreaga Europă și Americă de peste 100 de ani.

Rădăcinile și frunzele lor au fost folosite istoric de diverse triburi africane, atât ca sursă de hrană, cât și în scopuri medicinale. Deși parte o plantă obișnuită, ea poate fi toxică pentru animalele de companie. În contact cu ele, câinii pot suferi un stop cardiac. Mare atenție așadar dacă dețineți animale de companie și aveți această plantă acasă.

Pe măsură ce arborele de jad crește, este o idee bună să o plantezi într-un ghiveci de lut/teracotă, astfel încât să nu devină dezechilibrată și să se răstoarne

Îngrijire

Aceste plante sunt adesea considerate ușor de îngrijit și, cu puțină răbdare, pot deveni piese impresionante și frumoase la colecția ta de plante.

Cresc încet, aproximativ 5 cm pe an, dar pot ajunge în cele din urmă la înălțimi de până la 1,8 metri. Pot trăi și foarte mult timp, așa că merită puținul efort pe care îl cer.

Se descurcă bine în mediile închise, fiind tolerante la condiții calde și uscate. Ca și alte suculente, pot supraviețui cu puțină apă și este mult mai dăunător să uzi excesiv un arbore de jad decât să îi ofei prea puțină apă, așa că, dacă nu ești sigur, mai bine te abții de la udare.

Arborele de jad este foarte sensibil la frig. Dacă îți place să îl ții afară, asigură-te că îl aduci în interior odată ce temperaturile încep să scadă, deoarece nu poate supraviețui la temperaturi sub aproximativ 4°C. De fapt, este recomandat să îl ții afară doar în lunile de vară, între iunie și august.

Dacă planta ta crește în grădină, ei bine, trebuie să știi că există mai multe modalități prin care îi poți oferi protecție împotriva bolilor.

Cum obții flori

Arborii de jad pot produce flori frumoase alb-roz. Dacă vrei să încurajezi înflorirea, ar trebui să te abții de la udare în timpul iernii târzii/începutului primăverii și să te asiguri că planta ta primește întuneric total noaptea.

Aceste flori atrag un număr de insecte, inclusiv fluturi și albine, dar și viespi. De fapt, s-a observat că viespile tind să-și construiască cuiburi pe tulpinile lor, așa că poate ar fi bine să fii atent dacă intenționezi să ții această plantă afară.

Sol

Arborele de jad, la fel ca alte suculente, necesită un sol care drenează foarte bine. Această specie tinde să devină grea în partea superioară, așa că un sol cu o oarecare consistență este, de asemenea, necesar.

Alege un sol destinat suculentelor sau prepară-ți propriul amestec cu o sursă de materie organică, cum ar fi turbă sau scoarță compostată, plus materiale mai grele, cum ar fi nisip, pietriș sau rocă. Bucățile de scoarță sau perlitul pot fi adăugate pentru a îmbunătăți drenajul.

Aceste plante preferă un sol acid cu un pH de aproximativ 6.5.

Apă

Fii atent când uzi planta de jad. Suculentele sunt ușor de supraudat, ceea ce poate duce la moartea lor. Deoarece suculentele stochează apă în frunzele și tulpinile lor cărnoase, ele nu necesită la fel de multă udare ca alte plante de interior. Păstrarea solului prea umed poate duce la putrezirea rădăcinilor.

Totuși, prea puțină apă poate duce la plante pitice, pete pe frunze și chiar moartea întregii plante. Dacă planta de jad își pierde frunzele sau are pete pe frunze, acest lucru este cel mai des cauzat de prea puțină apă.

În perioada lor de creștere, de la începutul primăverii până la sfârșitul toamnei, udă plantele de jad astfel încât solul să fie moderat umed, dar nu înmuiat. Când planta este în afara fazei de creștere, redu cantitatea și frecvența udării.

Nu uda arborele de jad conform unui program fix. În schimb, lasă stratul superior de aproximativ 2.5 cm de sol să se usuce înainte de a uda din nou. Nu lăsa planta de jad să stea într-o farfurie cu apă.

Fertilizare

Pentru o îngrijire corectă a arborelui de jad, fertilizează la fiecare două luni cu un îngrășământ lichid echilibrat pentru plante de interior în perioada de creștere, de la începutul primăverii până la sfârșitul toamnei.

Nu fertiliza planta când solul este uscat, deoarece acest lucru va deteriora rădăcinile. În schimb, udă normal, apoi udă din nou imediat cu îngrășământ. Așteaptă patru luni înainte de a hrăni plantele recent replantate.

Lumină

În regiunea lor natală, arborii de jad prosperă în zone uscate și însorite. Ei au nevoie de soare plin pentru a crește corespunzător. Dacă nu primesc soare plin, pot deveni mici.

În interior, arborele de jad va aprecia un loc cu soare plin într-o fereastră orientată spre sud, dar nu de la început. Mută treptat planta de la lumina indirectă la lumina directă pentru a preveni arderea.

Replantare

Deoarece această suculentă poate deveni foarte grea în partea superioară, este cel mai bine să folosești ghivece de lut sau ceramice robuste. Arborii de jad pot fi replantați la fiecare 2-3 ani.

Trebuie să faci acest lucru în perioada lor de creștere când este evidentă o nouă creștere. Tunde rădăcinile dacă replantarea se face în același ghiveci și scurtează tulpinile pentru a încuraja dezvoltarea unui trunchi principal gros care să susțină greutatea superioară a plantei. Limitează cantitatea de apă dată plantei recent replantate până când se stabilizează.

Tundere

Pentru a menține plantele compacte și viguroase, taie tulpinile în primăvară până la o ramură laterală. Acest lucru încurajează dezvoltarea trunchiului și creșterea rădăcinilor. Tunderea poate fi, de asemenea, făcută pentru a forma un copăcel în această perioadă.

Propagare

Propagarea plantei de jad se face ușor prin tăieturi de tulpină sau frunză, care, atunci când sunt introduse în sol, vor prinde rădăcini în câteva săptămâni. Dacă dorești să propagi în acest mod, lasă suprafața tăieturii să se vindece câteva zile înainte de plantare. Propagarea prin tăieturi poate avea loc în orice perioadă a anului, deși se înrădăcinează mai ușor în timpul sezonului de creștere al plantei.

Probleme comune, dăunători și boli

Plantele supraudate pot prezenta semne de putrezire a rădăcinilor sau edem, care sunt vezicule pe frunze. Petele albe pot apărea, de asemenea, pe frunzele plantei. Ambele condiții sunt rezultatul efortului plantei de a elimina excesul de apă din sistemul lor și sunt cel mai probabil să apară la sfârșitul iernii.

Dacă arborele tău de jad are tulpini și ramuri pe cale de a se prăbuși, este probabil să aibă o putrezire bacteriană care nu poate fi tratată și, din păcate, planta ar trebui aruncată. Dacă este evident mucegai pulbere împreună cu zone scorțoase sau crăpate, tratează cu un ulei horticultural.

Cu excepția monitorizării cantității de apă primită de plantă, această plantă este un specimen ușor de îngrijit. Totuși, există un dăunător al arbrelui de jad la care trebuie să fii atent: păduchi lânoși. Nimfele acestei insecte perforează țesutul moale al plantei și se hrănesc cu seva. Ele lasă, de asemenea, în urmă mucegai negru. Ca să tratezi, poți șterge frunzele la suprafață cu o dischetă înmuiată în alcool. Folosește cu prudență insecticidele, deoarece acestea pot cauza fitotoxicitate.

Curiozități despre arborele de jad

Plantele din genul Crassula folosesc Metabolismul Acidului Crasulacean (CAM), ceea ce înseamnă că pot absorbi și stoca dioxid de carbon chiar și atunci când este întuneric.

Acest metabolism permite plantelor din acest gen să ajute la reducerea pierderii de apă prin frunze în timpul fotosintezei. De obicei, în timpul fotosintezei, plantele își deschid stomatele pentru a prelua dioxid de carbon în timpul zilei. Stomatele sunt pori care acoperă frunzele plantei. Din cauza acestei deschideri a stomatelor, o parte din apa plantei se pierde inevitabil prin procesul fotosintetic.

Cu toate acestea, abilitatea unică a Crassulelor de a stoca dioxidul de carbon sub formă de acizi crasulaceani organici înseamnă că stomatele lor pot rămâne închise în timpul zilei și să se deschidă doar noaptea. Astfel, se pierde semnificativ mai puțină apă prin frunze în timpul fotosintezei.

Dioxidul de carbon stocat poate fi, de asemenea, reciclat dacă există o perioadă semnificativă de secetă, ceea ce înseamnă că stomatele nu trebuie să se deschidă deloc în această perioadă.