(P) Acte notariale esențiale în viața de zi cu zi. Ce trebuie să știi pentru a evita surprize neplăcute
În viața de zi cu zi, apelăm frecvent la acte notariale pentru a gestiona situații ce țin de bunuri, responsabilități și relații personale.
De la procuri pentru ridicarea documentelor sau reprezentare, la legalizarea semnăturilor și contracte imobiliare, aceste instrumente nu sunt simple formalități administrative, ci reprezintă garanții reale de seriozitate și siguranță juridică. Prin autentificare notarială, documentele dobândesc forță probatorie, dobândesc dată certă și devin recunoscute de autorități, organisme și terți.
Un act notarial, numit și „înscris autentic”, este redactat, primit sau autentificat de un notar public și beneficiază de o prezumție legală puternică. Conform Legii notarilor nr. 36/1995, notarul verifică identitatea părților, capacitatea legală și corectitudinea actului, acordându-i statut de instrument oficial, opozabil terților și admisibil în instanță fără alte formalități procedurale. Astfel, documentele autentificate de notar pot funcționa ca dovezi solide și imune la contestații.
Mai mult, notarul are capacitatea de a stabili o dată certă asupra actului, marcându-i atât ziua, cât și ora într-un registru oficial. În plus, notarul conferă documentelor prezumții legale de autenticitate și legalitate, reducând considerabil riscul fraudei, al erorilor sau al litigiilor ulterioare.
Ce sunt actele notariale și cine le emite
Un act notarial, sau înscris autentic, este redactat, primit sau autentificat de un notar public, conferindu-i o forță probatorie superioară și o dată certă recunoscută de lege. Conform Legii notarilor nr. 36/1995, notarul trebuie să verifice identitatea, capacitatea legală și corectitudinea actului. Aceste înscrisuri sunt opozabile terților și exonerate de prezență în instanță pentru a fi recunoscute ca valabile. Exemple de acte notariale uzuale includ: procuri, contracte imobiliare (vânzări, comodat, întreținere), legalizarea semnăturilor și declarații notariale.
Notarul poate acorda data certă actelor, adăugând o mențiune oficială cu data și, la cerere, ora la care actul a existat în forma prezentată, astfel făcându-l opozabil terților. Această dată este esențială pentru apariția efectelor juridice, indiferent că e vorba de stabilirea drepturilor, a termenelor de prescripție sau a concurenței între acte, iar actele purtând această dată au o poziție privilegiată în fața instanțelor sau a altor autorități.
Fiind acte de autoritate publică, se bucură de prezumții legale legate de autenticitate, legalitate și veridicitate, ceea ce reduce semnificativ posibilitatea contestării lor. În esență, notarul adaugă un nivel suplimentar de protecție juridică, transformând un document într-un instrument solid și util pentru partea patrimonială și civilă.
Exemple de acte notariale uzuale - când ai nevoie de ele
În viața de zi cu zi, apelăm frecvent la diverse acte notariale pentru a gestiona responsabil și legal situații personale sau administrative cotidiene. Printre cele mai comune se numără procurile notariale, legalizarea semnăturilor și a copiilor, contractele imobiliare autentice sau declarațiile cu valoare legală. Aceste instrumente nu sunt doar simple formalități, ci conferă siguranță, precizie în drepturi și recunoaștere oficială, contribuind la evitarea conflictelor și neînțelegerilor.
O procură notarială permite unei persoane (mandant) să împuternicească pe altcineva (mandatar) să acționeze oficial în numele său - de exemplu, pentru ridicarea pașaportului, reprezentare la bancă sau în proceduri de succesiune. Mandantul trebuie să fie prezent la notar cu actul de identitate și, în funcție de caz, alte documente justificative (certificat de deces, act de stare civilă), iar mandatarul este reprezentat prin copie de identitate, fără a fi necesară prezența sa la semnare.
Pe de altă parte, multe situații solicită legalizarea semnăturii sau a copiilor de pe acte, procedură în care notarul verifică originalul și copia, confirmând că acestea sunt identice. Acest proces este indispensabil pentru autentificarea documentelor ce urmează să fie prezentate la instituții publice sau din străinătate.
De asemenea, atunci când transmiți drepturi reale asupra unui bun imobil (prin contracte de vânzare-cumpărare, donație, servitute sau întreținere), legea impune forma autentică notarială, iar nerespectarea acestei cerințe duce la nulitatea absolută a actului. În plus, contractul de comodat (împrumut fără plată) capătă o data certă, iar componența proprietății este verificată, oferind stabilitate juridică. În contractul de întreținere, actul este valabil doar dacă este autentificat notarial și înregistrat la cartea funciară.
Nu în ultimul rând, în cazul declarațiilor sau acordurilor, precum cele date de părinți pentru călătoria minorilor, notarul conferă legitimitate prin forma autentică, făcând actele opozabile terților. Astfel, se evită orice dubiu privind veridicitatea și data semnării, întrucât notarul verifică identitatea, capacitatea legală și absența vicii de consimțământ.
Când este obligatorie forma autentică?
Un act notarial trebuie să fie întocmit în formă autentică „ad validitatem” atunci când legea impune această condiție pentru ca actul să fie valabil. Conform Legii nr. 36/1995 și regulamentelor notariale, aceste înscrisuri pot fi redactate doar de către notarul public - de la comodat și donații până la contractele imobiliare - iar nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absolută a actului.
În practică, cele mai frecvente acte care necesită forma autentică includ: vânzarea sau donația imobilelor, contractele de întreținere viageră, constituirea ipotecilor, servituților sau uzufructelor, partaje imobiliare (comasări, dezmembrări), convenții matrimoniale, lichidarea regimurilor matrimoniale, renunțări la succesiune, testamente autentice și acte constitutive de fundații. Legea prevede că aceste acte nu pot produce efecte juridice decât dacă sunt autentificate de notar, protejând părțile și terții de eventuale fraude sau inexactități.
Mai mult, pregătirea unui act autentic implică un demers complex: notarul nu doar redactează actul, ci verifică documentele prealabile - certificate fiscale, situații urbanistice, dovada achitării utilităților, certificate de urbanism necesare la unele tranzacții imobiliare - fără de care nu este permisă autentificarea. Lipsa acestor documente poate determina nu doar amânarea tranzacției, ci și nulitatea directă a actului semnat fără respectarea cerințelor legale.
În concluzie, forma autentică este obligatorie pentru orice act care modifică dreptul de proprietate sau are implicații patrimoniale serioase asupra imobilelor și bunurilor. Totodată, orice alt act pentru care legea prevede expres forma autentică (de exemplu, renunțare la succesiune, testamente, convenții matrimoniale, contracte de întreținere) trebuie autentificat de un notar public, altfel nu are efect legal. Adoptarea acestei forme reprezintă, în fond, o garanție legală solide pentru toate părțile implicate.
Rezumând cele spuse anterior, actele notariale uzuale - procuri, legalizări, contracte autentice - oferă o protecție efectivă persoanelor fizice și juridice în viața de zi cu zi. Aceste documente, autentificate de notar, nu sunt doar formalități, ci investiții în siguranță juridică. Ele previn litigii, asigură respectarea legii și creează transparență în relații. Înțelegerea nevoii de acte notariale și apelul la serviciile unui notar public reprezintă cea mai bună cale de a evita surprize neplăcute, de a-ți proteja drepturile și de a asigura certitudine în tranzacții importante.
Acest articol este un material publicitar al cărui conținut a fost realizat în mod independent de o terță parte, fără răspunderea editorială şi sub supravegherea PRO TV S.R.L.
