Astazi, din peste 300, au ramas numai 30, angajati in continuare la stat. Pentru ca Monetaria Nationala nu accepta decat comenzi mari, magazinele de bijuterii prefera sa importe marfa din Asia. Iar bijuteriile romanesti din pot fi gasite acum doar in magazine de antichitati sau in casete lasate mostenire.

In camere ascunse de ochi iscoditori, Monetaria Nationala produce, din fir de argint pur, piese care nu mai apar, facute manual, decat in alte trei tari europene.

In anii '80 se primeau comenzi fabuloase - bijuterii masive, cerute chiar de Elena Ceausescu, sau destinate sa fie facute cadou altor prime doamne. Dupa Revolutie, insa, au disparut comenzile si, implicit, finantarea. Monetaria Nationala, institutie de stat, a impus pentru magazine reguli stricte. De pilda, sa cumpere cel putin 10, 20 sau 30 de bucati dintr-un singur model. Patronii nu au fost incintati de aceste reguli.

Din pacate, este foarte posibil sa ramanem cu modelele create acum 100 de ani si lasate. Pentru ca astazi bijutierii romani nu mai participa la expozitii internationale, unde ar putea, de fapt, sa semneze contracte banoase. Bani care sa salveze o industrie extrem de profitabila acum 30-40 de ani.

Din 300 de oameni, cati erau in 1989, au ramas 30, si lucreaza la fel ca acum 300 de ani. Aparatura nu au, iar manopera, evident, costa, asa ca magazinele de bijuterii prefera sa aduca marfa de afara, in special din Thailanda.

In plus, Romania importa materia prima, iar in ultimii ani pretul argintului a crescut colosal.

Ce tine inca in viata domeniul? Credinta... sau, mai bine zis, banii Patriarhiei Romane. Pentru biserici, artistii fauresc racle masive din argint suflat cu aur, sipete, cruci si alte obiecte de cult din materiale pretioase.

Bijuterii mai lucreaza doar ca sa nu isi iasa din mana.