Doua surori au reusit sa repuna pe picioare 300 de ani de istorie si traditie. Povestea Castelului Haller
In timp ce responsabilii ridica din umeri indiferenti, familii simple, manate de istorie, cultura si traditie salveaza monumente care au in spate sute de ani de povesti ingropate in negura timpurilor.
Si reusesc, iar pentru asta au recunostinta turistilor straini care le calca pragul an de an. In cadrul campaniei "Salveaza Romania frumoasa, casele au suflet", mergem in Mures, unde, in doua localitati aflate la doi kilometri departare se inalta doua castele gemene. Unul, tantos, renovat dupa o investitie de peste un milion de euro, transformat in pensiune de patru margarete si vanat de viitorii miri. Altul, mai putin semet, pentru ca este o ruina, iar sansele sa fie readus la viata sunt minime.
De patru ani incoace, in luna iulie, la Castelul Haller e agitatie mare. E Balul Anna si toata lumea se pregateste zile in sir pentru o seara minunata. Calestile sosesc una dupa alta cu invitatii, intampinati pe acorduri de cvartet si cu sampanie. Doamnele atent accesorizate si domnii galanti, aranjati la patru ace, se aseaza atent pe vechile fotolii din castel pentru fotografii.
Toata lumea se aseaza la mesele frumos aranjate in fata castelului, in stil post baroc. Se simte atomsfera lumii aristocratice din trecut. Printre participanti il gasim pe Robert, un tanar din Mures care studiaza opereta in strainatate.
"Sunt pentru prima data la Castelul Haller si sunt placut surprins ca e foarte frumos si foarte elegant. Acest baston, am tinut sa-l am pentru ca astfel de evenimente cer accesorii pe masura", marturiseste el.
Pentru parintii si bunica lui Robert, Castelul Haller nu este o necunoscuta."E foarte frumos renovat, intrarea impresionanta. Dupa agitatia zilelor pe care le traim acum simtim ca ar trebui sa apartinem si de acea epoca", explica mama lui Robert.
Aceasta familie vine pentru prima data la Haller. Sunt din Odorheiul Secuiesc si nu au mai vazut niciodata castelul in starea lui de acum."Este intradevar fantastic sa ai asa ceva. S-a lucrat mult la el, cu multe sacrificii dar este de exceptie. Eu l-am vazut si in starea lui mai veche."
Dupa ce se lasa seara toata lumea intra in restaurantul Castelului. Unii dintre ei, pentru prima data aici, viziteaza locul si sunt fascinati. Castelul Haller este dat drept exemplu de Ordinul Arhitectilor din Romania cand vine vorba de resturari facute corespunzator.
Proprietarele castelului sunt doua surori Reka si Kinga. Dupa sapte ani de munca si o investitie de peste un milion de euro, au reusit sa repuna pe picioare 300 de ani de istorie si traditie "Am lucrat foarte mult si eu zic ca merita, mai ales cand vedem castelul plin si oameni foarte incantati", marturiseste Reka.
Castelul de la Ogra se afla intr-o stare deplorabila, dupa ce a servit drept internat, scoala, depozit sau sediu al Militiei vreme de o jumatate de secol. Domeniul este marturia trecutului celor mai influenti nobili din Nurnberg-ul secolului al 13-lea: familia Haller. Cu descendenti de pe la 1200, stapani peste terenuri in Buda si peste mosii intinse, in Transilvania noastra.
De altfel Kinga a reusit si a recuperat din portretele vechilor proprietari dar si o multime de obiecte vechi. "Totul a trebuit sa facem in stilul vechi. Eram obligati, cum este in patrimoniu, sa fie autentic cu ce a fost pe vremuri. A trebuit sa pastram regulile incepand de la parchet, covoare pana la vopseaua de pe pereti. Si geamurile au ramas la fel, nu am pus termopan sau alte plastice".
Crama ii este cea mai draga Kingai. In 2006, cand a facut primul drum la Ogra, a intuit potentialul incaperii. "Aici in crama asta nu vrem sa ne gandim ce a fost inainte, satentii tineau foarte multe lucruri, era si crescatorie de ciuperci, era o mizeri si apa multa, dar am reusit sa o aducem in starea in care este. Are si doua legende. Prima este aceea ca acest castel ar fi avut un tunel, in forma de L si ducea pana la castelul din Sanpaul si a doua ca de fapt ducea doar pana la grajdurile din fata castelului."
La numai doi kilometri departare, la Sanpaul se piteste dupa un palc de maracini, "fratele geaman" al castelului refacut. In zona e "Pericol de moarte" - dupa cum avertizeaza o placuta de la bun inceput. Si el a apartinut familia Haller care a oferit cladirea Episcopiei Romano-Catolice din Alba Iulia. S-au gandit ca zidurile pot servi drept punct de plecare pentru un centru cultural sau un camin de batrani. Sunt, insa, zece ani de cand nimeni n-a clintit un fir de iarba acolo.
"Noi speram sa o salvam. Se incearca printr-o asociatie care vrea sa preai cladirea. Sa incercam sa punem macar un acoperis ca degradarile sa fie intr-un fel stopate", a explicat Geza Keresztes, arhitect.
Potentialul castelului, aflat intr-o localitate atestata documentar inca din 1332, este urias. Cine, totusi, sa fie interesat de o astfel investitie? Cineva care ar trebui sa puna in balanta rabdarea si dorinta de profit. Cineva care sa sa stie sa astepte. Sa puna suflet si creier in ceea ce face si sa inteleaga ca gestul sau echivaleaza cu salvarea unei pagini din istoria Romaniei frumoase.
