Unde sunt meseriașii? Un oraș din România este plin de afișe cu anunțuri de angajare

Data publicarii: Marti 31 Octombrie 2017 14:04
Categorie: Romania, te iubesc!

ROMÂNIA FĂRĂ MESERIAȘI, partea II-a. Există zone în ţară unde s-a investit masiv în unităţi de producţie gigant, care exportă masiv pe pieţele din Vest. 

Motoare şi cutii de viteze, airbag-uri şi multe alte componente pe care scrie ”made în România”.

Mari corporaţii vor să se extindă la noi, dacă ar şi avea cu cine să lucreze.

Marii angajatori organizează periodic evenimente prin care le arată părinţilor avatajele unui loc de muncă pentru copii lor într-o companie multinaţională. Şi investesc mult, pe termen lung, în programe de şcolarizare internă a angajaţilor.

Nu au încotro - tinerii ies din învăţământul profesional cu multă teorie şi prea puţină practică, aşa cum o ştiu chiar şi profesorii lor.

Sebeşul este oficial oraşul cu cea mai mică rată a şomajului de la noi - sub 2%, fiind cel mai important pol economic al judeţului Alba. Aici se află cea mai mare companie din România de procesare a lemnului, o uzina de componente auto care face cutii de viteză pentru gigantul Mercedes Benz, fabrici de bere şi îngheţată, plus alte câteva linii ce produc mobilă, materiale de construcţii şi pielărie.

La 32.000 de locuitori sunt peste 1000 de firme inregistrate, iar primele 6 companii ca mărime au investiţii de peste 1 miliard de euro la Sebeş. Cifra şomajului e mică, însă s-a ajuns la limită în privinţa personalului. 

În centrul orăşelului transilvănean e plin de afişe pe geamurile micilor afaceri. Se caută vânzători, ospătăriţe, brutari, mecanici şi oameni de pază.

Doi fraţi deţin un lanţ de covrigării, în Sebeş, Sibiu, Târgu-Mure şi în Oradea. La Sebeş ar dori să se extindă cu o linie de panificaţie nouă, pentru că oraşul e atractiv.

Unul dintre ei se ocupă de recrutare. Susţine că atunci când au demarat afacerea, în urmă cu 6 ani, angajau doar personal calificat - brutari, patiseri şi cofetari, toţi cu şcoală de profil absolvită. Au renunţat între timp la acest criteriu.

Firmele mici rămân fără oameni din cauza companiilor mari, care acaparează tot, indiferent de calificare. Se bat pe aceiaşi oameni, însă marii angajatori şi-au creat propriile instrumente interne de şcolarizare, cu perfecţionare la locul de muncă.

"Acum m-a sunat o fată, 19 ani, hai acum! Nu îţi permiţi să îi chemi pentru mâine la interviu, vă aştept acum la birou. Nu a mai venit, stau de o jumătate de oră după ea."

Antreprenor: Noi vrem să deschidem acum şi în Alba Iulia. Şi tot la fel de mare problema! Şi în Alba Iulia scrie pe toate geamurile angajăm oameni, pe toate geamurile! Şi oamenii vin de la Alba, 2 ore cu masina să lucreze în Sebeş, şi după amiază hop, iar 2 ore, înapoi la Alba.

Reporter: Şi acum 5-6 ani era aşa?

Antreprenor: Acum 5 ani nu era aşa! Acum 3 ani aveam salarii de 8-9 milioane şi oamenii spuneau jos pălăria. Scoteai post şi aveai 15 CV-uri pe masă, în aşteptare.

Criza de forță de muncă e o problemă mondială

Star Transmission e o divizie a concernului german Daimler şi are lângă Sebeş o filiala cu o mie de angajaţi, care produce cutii de viteze pentru maşinile Mercedes din toată lumea. Subsidiara s-a dezvoltat vertiginos pe locuri unde înainte păşteau ciobanii oile.

Nemţii au achiziţionat de curând un nou teren lângă fabrică, unde plănuiesc să ridice o altă hală, pentru care, inevitabil, va fi nevoie de angajaţi. CEO-ul companiei vine după 2 ani în Africa de Sud şi spune că criza de forţă de muncă e o problema mondială.

Firma aduce angajaţi cu autobuze şi autocare de pe o rază de 80 şi chiar 100 de kilometri distanţă. Managerii şi-ar dori şi de mai departe, dacă se poate, doar că astfel se ajunge la limita de unde îşi aduc forţă de muncă alţi investitori din oraşe precum Sibiul, Deva sau Târgu Mureş, firme care la rândul lor, caută în disperare, personal.

Tatiana Oana, director HR: "Trebuie să ne adaptăm pe contextul momentului…".

Firma are o şcoală internă, pentru maiştri, extrem de necesară cât timp şi în cazul lor se vede slabă pregătire, dar şi programe de formare, cu multă practică, pentru elevii de liceu, adică viitorii electricieni din companie. 

Reprezentanţii firmei văd cu această ocazie multele minusuri cu care ies copiii din şcoala profesională.

Star Transmission din Sebeş organizează periodic săptămâna Porţilor Deschise, eveniment la care invită în primul rând părinţii copiilor din gimnaziu, în speranţa că îi vor convinge să-şi îndrepte copiii spre o meserie şi un liceu tehnologic, dacă au înclinaţie către aşa ceva. 

Reprezentanţii companiei le prezintă alternativa angajării, într-un loc în care poţi face carieră şi poţi ajunge la salarii şi specializări peste hotare.

Un exemplu ar fi Gheorghe Nistor, Ghiţă, pentru colegi. Azi e director de producţie, are propriul birou şi salariu de top şi conduce o maşină de lux.

 A plecat de jos, absolvise o şcoală profesională şi avea mari rezerve în privinţa fabricii care tocmai prindea contur lângă Sebeş, pe o păşune unde treceau doar ciobanii cu oile.

A avut şi noroc, atunci când a fost trimis să facă o specializare în Germania.

Evenimente pentru atragerea de forţă de muncă, de tipul Porţilor Deschise, organizeză şi compania Continental din Sibiu. Şi aici găseşti modele de succes, printre cei peste 2700 de angajaţi, din care peste 700 sunt ingineri. Firma a investit într-un centru de excelenţă, un incubator de creiere, unde angajează vârfurile din facultăţile de inginerie de la noi. 

Grosul personalului e la bandă, în liniile de producţie, unde găseşti oameni din cele mai diverse domenii.

E drept că într-o multinaţională poţi face carieră - poţi evolua profesional şi financiar, poţi face specializări în alte ţărişi în general există mirajul unei siguranţe mai mari în privinţa locului de muncă. Marii angajatori oferă masă de prânz la preţuri foarte mici, în cantinele interne, unde o ciorbă costă 2 lei şi o fripura 4. În plus, mulţi dintre ei mai oferă şi grădiniţă privată gratuită, pentru copiii angajaţilor.

Iar datele societăţilor de analiză a pieţei arată că în România creşte, de la an, interesul salariaţilor pentru compensaţii şi beneficii, nu mai contează doar salariul.

Lăcrămioara Dîrîban, director HR: "Dacă reuşim să generăm o forţă de muncă în România, disponibilă pentru astfel de corporaţii, lucrurile vor merge şi mai bine!"

Multinaţionalele anunţă că trebuie să se descurce cu salariaţi pe care să-i ia de la zero şi implicit … să-i plătească mai puţin.

Acest bărbat are multă experienţă în construcţii, a muncit aproape 2 decenii pe şantiere. Acum transpiră în faţa unei maşini de cusut, în fabrica de air-baguri din Lugoj. Vrea să lucreze într-un domeniu de care nu are habar, aşa că face…şcoală de cusut, în cadrul firmei.

"Nu mai doream construcţii, frig, e rău, aici eşti în interior, e altceva…"

S-a ajuns la situaţia în care nici nu mai contează calificarea, eşti luat pe loc, doar să vrei să munceşti. Are grijă apoi angajatorul să te pregătească.

Şcolile profesionale nu mai dau absolvenţi pregătiţi să între direct pe post, în piaţa muncii. Însă sistemele private de şcolarizare din multinaţionale dovedesc că tinerii de la noi pot deveni o forţă de muncă extrem de performantă, care să producă masiv pentru export. 

Dacă prestaţia lor e atent supervizată.

Şcoala profesională este demult considerată ”cenuşăreasa” învăţământului de la noi. Şi a cunoscut o situaţie dezastruoasă în perioada 2003-2010. Cercetătorii Academiei Române au consemnat că "decizia de înfiinţare a Şcolii de Arte şi Meserii (SAM) cu durata de doi ani, urmată de alţi 3 ani de liceu nu a fost un succes pe termen lung pentru că a dus la creşterea ratei de părăsire timpurie a şcolii pe segmentul profesional".

În 2006- 2008 s-au înscris cu câte 30.000 de elevi mai puţin, pe an, pentru ca în 2009 să se înscrie cu peste 70.000 mai puţini copii. Acela a fost anul în care ministerul a decis să nu mai acorde locuri la şcolile profesionale, pe motiv că nu mai există interes pentru o meserie. Se întâmpla pe vremea când ministru era Ecaterina Andronescu.

Ecaterina Andronescu, fost ministrul al Educaţiei: "Orice formă de învăţământ e eliminată printr-o lege. Eu nu am promovat o astfel de lege!"

S-a mers pe principiul dispare industria, nu mai avem nevoie de meseriaşi. Per total, numărul de elevi înscrişi scade de la peste 189.000 în 2008, la numai …12.000, trei ani mai târziu, în 2011. Un dezastru, susţine directorul unui liceu industrial.

Sorin Volosciuc, director liceu energetic: "A fost o prostie, nu zic că sunt printre noi, dar a fost o maare prostie…"

Sorin Volosciuc, director liceu energetic: "Nu mai există categoria de maistru, au dispărut pus şi simplu… Ce facem fără maiştri peste 5 ani? Dar vom avea o problemă cu inginerii care predau..."

Deficit național. Cum au ajuns marii angajatori din România să lucreze cu pensionarii

Deficit național. Cum au ajuns marii angajatori din România să lucreze cu pensionarii

Sursa: Pro TV

Japonia

Rareș Năstase, despre cum a fost primit Shinzo Abe în România: ”Mi-e tare rușine”

Transparență zero

Rareş Năstase: "Când transformăm corupţia în faptă bună şi împărţim România în tabere"

Cosmin Savu: "Tudorel Toader ar merita numele unei străzi. E mai preocupat de drepturile infractorilor"

România, te iubesc! Emisiunea INTEGRALĂ 17.12.2017

Lacrimile pentru Rege au fost de fapt bocetul naţional al unui popor care-şi plânge de milă

Dan Raul Pintea

”Dragoste” și artă. A trăit cu 5 lei pe zi, până când i-a venit o idee care l-a făcut faimos

Sorin Ilfoveanu

Tablourile lui stau lângă Picasso sau Matisse. Artistul român care și-a trasat viața în desene

Planul unor tineri pentru a salva istoria Capitalei. Fac cu resurse proprii ce statul nu poate

Românul ales de Elon Musk să construiască trenul viitorului. Pe el ar putea fi steagul României

STATUL PARALEL

Ce se întâmplă cu noi? Când am uitat să mai fim oameni?

Rareş Năstase, despre diferenţele dintre staţiile de metrou de la noi şi cele din Tokyo. FOTO

Rareş Năstase

La escală îşi dă românul arama pe faţă

Unde sunt meseriașii? Un oraș din România este plin de afișe cu anunțuri de angajare

Data publicarii: Marti 31 Octombrie 2017 14:04
Categorie: Romania, te iubesc!

ROMÂNIA FĂRĂ MESERIAȘI, partea II-a. Există zone în ţară unde s-a investit masiv în unităţi de producţie gigant, care exportă masiv pe pieţele din Vest. 

Motoare şi cutii de viteze, airbag-uri şi multe alte componente pe care scrie ”made în România”.

Mari corporaţii vor să se extindă la noi, dacă ar şi avea cu cine să lucreze.

Marii angajatori organizează periodic evenimente prin care le arată părinţilor avatajele unui loc de muncă pentru copii lor într-o companie multinaţională. Şi investesc mult, pe termen lung, în programe de şcolarizare internă a angajaţilor.

Nu au încotro - tinerii ies din învăţământul profesional cu multă teorie şi prea puţină practică, aşa cum o ştiu chiar şi profesorii lor.

Sebeşul este oficial oraşul cu cea mai mică rată a şomajului de la noi - sub 2%, fiind cel mai important pol economic al judeţului Alba. Aici se află cea mai mare companie din România de procesare a lemnului, o uzina de componente auto care face cutii de viteză pentru gigantul Mercedes Benz, fabrici de bere şi îngheţată, plus alte câteva linii ce produc mobilă, materiale de construcţii şi pielărie.

La 32.000 de locuitori sunt peste 1000 de firme inregistrate, iar primele 6 companii ca mărime au investiţii de peste 1 miliard de euro la Sebeş. Cifra şomajului e mică, însă s-a ajuns la limită în privinţa personalului. 

În centrul orăşelului transilvănean e plin de afişe pe geamurile micilor afaceri. Se caută vânzători, ospătăriţe, brutari, mecanici şi oameni de pază.

Doi fraţi deţin un lanţ de covrigării, în Sebeş, Sibiu, Târgu-Mure şi în Oradea. La Sebeş ar dori să se extindă cu o linie de panificaţie nouă, pentru că oraşul e atractiv.

Unul dintre ei se ocupă de recrutare. Susţine că atunci când au demarat afacerea, în urmă cu 6 ani, angajau doar personal calificat - brutari, patiseri şi cofetari, toţi cu şcoală de profil absolvită. Au renunţat între timp la acest criteriu.

Firmele mici rămân fără oameni din cauza companiilor mari, care acaparează tot, indiferent de calificare. Se bat pe aceiaşi oameni, însă marii angajatori şi-au creat propriile instrumente interne de şcolarizare, cu perfecţionare la locul de muncă.

"Acum m-a sunat o fată, 19 ani, hai acum! Nu îţi permiţi să îi chemi pentru mâine la interviu, vă aştept acum la birou. Nu a mai venit, stau de o jumătate de oră după ea."

Antreprenor: Noi vrem să deschidem acum şi în Alba Iulia. Şi tot la fel de mare problema! Şi în Alba Iulia scrie pe toate geamurile angajăm oameni, pe toate geamurile! Şi oamenii vin de la Alba, 2 ore cu masina să lucreze în Sebeş, şi după amiază hop, iar 2 ore, înapoi la Alba.

Reporter: Şi acum 5-6 ani era aşa?

Antreprenor: Acum 5 ani nu era aşa! Acum 3 ani aveam salarii de 8-9 milioane şi oamenii spuneau jos pălăria. Scoteai post şi aveai 15 CV-uri pe masă, în aşteptare.

Criza de forță de muncă e o problemă mondială

Star Transmission e o divizie a concernului german Daimler şi are lângă Sebeş o filiala cu o mie de angajaţi, care produce cutii de viteze pentru maşinile Mercedes din toată lumea. Subsidiara s-a dezvoltat vertiginos pe locuri unde înainte păşteau ciobanii oile.

Nemţii au achiziţionat de curând un nou teren lângă fabrică, unde plănuiesc să ridice o altă hală, pentru care, inevitabil, va fi nevoie de angajaţi. CEO-ul companiei vine după 2 ani în Africa de Sud şi spune că criza de forţă de muncă e o problema mondială.

Firma aduce angajaţi cu autobuze şi autocare de pe o rază de 80 şi chiar 100 de kilometri distanţă. Managerii şi-ar dori şi de mai departe, dacă se poate, doar că astfel se ajunge la limita de unde îşi aduc forţă de muncă alţi investitori din oraşe precum Sibiul, Deva sau Târgu Mureş, firme care la rândul lor, caută în disperare, personal.

Tatiana Oana, director HR: "Trebuie să ne adaptăm pe contextul momentului…".

Firma are o şcoală internă, pentru maiştri, extrem de necesară cât timp şi în cazul lor se vede slabă pregătire, dar şi programe de formare, cu multă practică, pentru elevii de liceu, adică viitorii electricieni din companie. 

Reprezentanţii firmei văd cu această ocazie multele minusuri cu care ies copiii din şcoala profesională.

Star Transmission din Sebeş organizează periodic săptămâna Porţilor Deschise, eveniment la care invită în primul rând părinţii copiilor din gimnaziu, în speranţa că îi vor convinge să-şi îndrepte copiii spre o meserie şi un liceu tehnologic, dacă au înclinaţie către aşa ceva. 

Reprezentanţii companiei le prezintă alternativa angajării, într-un loc în care poţi face carieră şi poţi ajunge la salarii şi specializări peste hotare.

Un exemplu ar fi Gheorghe Nistor, Ghiţă, pentru colegi. Azi e director de producţie, are propriul birou şi salariu de top şi conduce o maşină de lux.

 A plecat de jos, absolvise o şcoală profesională şi avea mari rezerve în privinţa fabricii care tocmai prindea contur lângă Sebeş, pe o păşune unde treceau doar ciobanii cu oile.

A avut şi noroc, atunci când a fost trimis să facă o specializare în Germania.

Evenimente pentru atragerea de forţă de muncă, de tipul Porţilor Deschise, organizeză şi compania Continental din Sibiu. Şi aici găseşti modele de succes, printre cei peste 2700 de angajaţi, din care peste 700 sunt ingineri. Firma a investit într-un centru de excelenţă, un incubator de creiere, unde angajează vârfurile din facultăţile de inginerie de la noi. 

Grosul personalului e la bandă, în liniile de producţie, unde găseşti oameni din cele mai diverse domenii.

E drept că într-o multinaţională poţi face carieră - poţi evolua profesional şi financiar, poţi face specializări în alte ţărişi în general există mirajul unei siguranţe mai mari în privinţa locului de muncă. Marii angajatori oferă masă de prânz la preţuri foarte mici, în cantinele interne, unde o ciorbă costă 2 lei şi o fripura 4. În plus, mulţi dintre ei mai oferă şi grădiniţă privată gratuită, pentru copiii angajaţilor.

Iar datele societăţilor de analiză a pieţei arată că în România creşte, de la an, interesul salariaţilor pentru compensaţii şi beneficii, nu mai contează doar salariul.

Lăcrămioara Dîrîban, director HR: "Dacă reuşim să generăm o forţă de muncă în România, disponibilă pentru astfel de corporaţii, lucrurile vor merge şi mai bine!"

Multinaţionalele anunţă că trebuie să se descurce cu salariaţi pe care să-i ia de la zero şi implicit … să-i plătească mai puţin.

Acest bărbat are multă experienţă în construcţii, a muncit aproape 2 decenii pe şantiere. Acum transpiră în faţa unei maşini de cusut, în fabrica de air-baguri din Lugoj. Vrea să lucreze într-un domeniu de care nu are habar, aşa că face…şcoală de cusut, în cadrul firmei.

"Nu mai doream construcţii, frig, e rău, aici eşti în interior, e altceva…"

S-a ajuns la situaţia în care nici nu mai contează calificarea, eşti luat pe loc, doar să vrei să munceşti. Are grijă apoi angajatorul să te pregătească.

Şcolile profesionale nu mai dau absolvenţi pregătiţi să între direct pe post, în piaţa muncii. Însă sistemele private de şcolarizare din multinaţionale dovedesc că tinerii de la noi pot deveni o forţă de muncă extrem de performantă, care să producă masiv pentru export. 

Dacă prestaţia lor e atent supervizată.

Şcoala profesională este demult considerată ”cenuşăreasa” învăţământului de la noi. Şi a cunoscut o situaţie dezastruoasă în perioada 2003-2010. Cercetătorii Academiei Române au consemnat că "decizia de înfiinţare a Şcolii de Arte şi Meserii (SAM) cu durata de doi ani, urmată de alţi 3 ani de liceu nu a fost un succes pe termen lung pentru că a dus la creşterea ratei de părăsire timpurie a şcolii pe segmentul profesional".

În 2006- 2008 s-au înscris cu câte 30.000 de elevi mai puţin, pe an, pentru ca în 2009 să se înscrie cu peste 70.000 mai puţini copii. Acela a fost anul în care ministerul a decis să nu mai acorde locuri la şcolile profesionale, pe motiv că nu mai există interes pentru o meserie. Se întâmpla pe vremea când ministru era Ecaterina Andronescu.

Ecaterina Andronescu, fost ministrul al Educaţiei: "Orice formă de învăţământ e eliminată printr-o lege. Eu nu am promovat o astfel de lege!"

S-a mers pe principiul dispare industria, nu mai avem nevoie de meseriaşi. Per total, numărul de elevi înscrişi scade de la peste 189.000 în 2008, la numai …12.000, trei ani mai târziu, în 2011. Un dezastru, susţine directorul unui liceu industrial.

Sorin Volosciuc, director liceu energetic: "A fost o prostie, nu zic că sunt printre noi, dar a fost o maare prostie…"

Sorin Volosciuc, director liceu energetic: "Nu mai există categoria de maistru, au dispărut pus şi simplu… Ce facem fără maiştri peste 5 ani? Dar vom avea o problemă cu inginerii care predau..."

Deficit național. Cum au ajuns marii angajatori din România să lucreze cu pensionarii

Deficit național. Cum au ajuns marii angajatori din România să lucreze cu pensionarii

Sursa: Pro TV