Campionul la proba de 100 metri liber, David Popovici, a povestit într-un interviu acordat Amaliei Enache, anul trecut, cum a ajuns să facă performanță.

David Popovici: A devenit o chestie mai serioasă pe la 7-8 ani, când m-am decis că vreau să fac performanță.

Amalia Enache: Tu ai decis asta?

David Popovici: Da. Ai mei mi-au prezentat cam de ce e nevoie. Mi-au explicat cât să înțeleg și am ales să o fac mai serios. Și m-am ținut doar pentru că mi-a plăcut. Dacă într-un moment aș fi spus că nu îmi mai place, ai mei nu aveau nicio treabă, mă scoteau imediat. Și asta m-a ajutat foarte mult, faptul că nu m-au presat niciodată. Pentru că mi-a plăcut, m-au susținut foarte mult. La concursuri îmi făceau și bannere cu „David the dolphin boy” sau niște chestii destul de penibile. Mie îmi plăceau, acum mi se par penibile, dar mă făceau să mă simt foarte special. Eram locul 30-40 când am început eu la concursuri pe bune.

Amalia Enache: Dar erai băiatul cu părinții cu banner...

David Popovici: Da. Și m-au ajutat foatre mult, m-au susținut și doar datorită lor am putut să ajung aici, să gândesc în felul în care gândesc și să privesc lumea în felul acesta.

Amalia Enache: Toată lumea vorbește despre această maturitate a ta. De unde simți că vine?

David Popovici: De la ai mei. Este simplu din punctul meu de vedere. Sunt niște oameni simpli, cu bun simt și educați. Și dacă niște oameni că ei au copii nu pot să-i educe decât extrem de bine. (...) De mine s-a lipit înotul. Nu cred că m-am născut cu talentul acesta. A fost ceva ce am realizat când am intrat în apă.

Amalia Enache: Tu undeva în jurul tău ai văzut disciplna... la mama, la tată, la serviciul lor...

David Popovici: La antrenor. Eu am o relație specială cu antrenorul. Nu suntem numai sportiv - antrenor, suntem om - om, prieten - prieten, mai ieșim la suc, mai vorbim despre viață, filosofie, religie, muzică, tot. De la el am învățat ce înseamnă disciplina în sport pentru că știe foarte bine cu ce se mănâncă. Se pricepe foarte bine la asta, a citit, a studiat și eu știu să înot. Eu sunt mășina, iar el e GPS-ul. Eu nu pot să ajung undeva fără el, iar el nu ar avea mașină. Iar de la ai mei am învățat să mă bucur întotdeauna de ceea ce fac.

Amalia Enache: Eu am simțit în spatele tău, la acea declarație, părinți care nu îți cer cu orice preț locul 1 și un antrenor de asemenea, care nu punea presiunea asta.

David Popovici: Da, presiunea e inutilă. Pe vremuri se punea foarte multă presiune pe sportivi. Toată lumea știe. Nu era vorba de prietenie. Nu are cum să iasă ceva frumos dacă e presiune și dacă e rigiditate. Sau poate iese ceva măreț, dar nu va fi plăcut pentru nicio parte.

Amalia Enache: Dacă ar fi să dai un sfat părinților de adolescenți, care ar fi acesta?

David Popovici: Nu puneți presiune pe copilul vostru. Duceți-l să facă un sport, poate îi place, poate nu, lăsăți-l să-și urmeze pasiunea oricare ar fi aceea.

Amalia Enache: Ce-ți dă ție sportul?

David Popovici: Cred că cel mai mult îmi place satisfacția pe care o ai după o zi de antrenamente. Ști că ți-a ieșit bine, ai avut o zi corectă. Dacă nu am făcut nimic într-o zi, eu nu pot să dorm. Satisfacția pe care o ai la sfârșitul unei zile și nu mai zic de satisfacția pe care o ai după ce termini un concurs sau un proiect...cum am fost eu după această perioadă, calm, liniștit, bucuros că s-a terminat, gata să iau o pauză.

David Popovici a cucerit medalia de aur în proba de 100 m liber, miercuri, la Campionatele Mondiale de nataţie de la Budapesta, cu timpul de 47 sec 58/100.

David Popovici reuşise cel mai bun timp atât în serii (47 sec 60/100), cât şi în semifinale, stabilind un nou record mondial de juniori (47 sec 13/100). De remarcat că în semifinale a fost mai rapid decât în finală.

Talentatul sportiv român a scris miercuri o nouă pagină de istorie în înotul românesc, după ce a cucerit medalia de aur şi în proba de 200 m liber, luni seara, cu timpul de 1 min 43 sec 21/100, un nou record mondial de juniori, după ce îl ameliorase, duminică, în semifinale (1 min 44 sec 40/100).