Romanii cumpara legume "made in China". Cele autohtone zac in raft
De ce mancam tone de usturoi chinezesc si strambam din nas la al nostru, care putrezeste prin piete? Pentru ca asiaticii si-au pus in cap sa fie primii si au reusit asta cu un pret mic si un volum urias de vanzari.
La pachet cu tonele de usturoi ne trimit rosii, ciuperci, mere, pere si gutui.
Producatorii chinezi admit ca usturoiul lor e de cauciuc pentru ca a fost produs la scara industriala si nu are cum sa isi pastreze taria si sa iti mute nasul din loc ca cel autohton.
China anului 2010 produce 65% din productia mondiala de usturoi, iar 642 de tone ajung doar in portul Agigea.
Dupa un drum asa de istovitor e firesc sa nu fie la fel ca "Ager", singurul soi romanesc inca omologat caruia, insa, de 20 de ani incoace n-am fost in stare sa ii dam un aspect comercial.
Cu gust lui caracteristic, "micul usturoi chinezesc" miroase, in primul rand, a profit si apoi a mujdei. O tona se exporta din China cu 2.000 de dolari si ajunge sa coste nu mai putin de 2500 de dolari in Europa. La fel de bine merge si ghimbirul care se vinde pe continent cu 3700 de dolari tona.
Asiaticii isi tin "comorile" in depozite si deschid licitatiile pentru marfa doar atunci cand pretul creste. Cu aceasta strategie au scumpit usturoiul de 40 de ori.
In Romania, un sfert de kilogram costa 7 lei. Dupa acelasi model intra in tara mii de tone de ciuperci. La fel si de fructe exotice: papaya, avocado si ananas.
Insa cum explicam faptul ca am ajuns sa dam sume frumoase si pentru rosii, ceapa, praz, salata, cartofi struguri, mere, pere si gutui... toate produse in China si nu la noi. Poate ca, de fapt, noua nu ne place mirosul banilor.
