Faimosul violonist britanic Nigel Kennedy revine pentru a sasea oara in Romania. Unde va concerta duminica seara
Extrem de apreciat pentru felul in care a reusit sa popularizeze muzica clasica, cel supranumit si "copilul teribil al viorii" va concerta, duminica, la Sala Palatului in Bucuresti, iar miercuri, la Sala Polivalenta din Cluj.
Nigel Kennedy ii va incanta pe romani cu versiunea proprie a "Anotimpurilor" lui Vivaldi, album cu care de altfel a intrat in Cartea Recordurilor pentru cele mai mari vanzari din istorie.
Pe Nigel Kennedy l-am intalnit in sala de repetitii, unde punea la cale ultimele detalii ale celor doua spectacole din Romania. Mereu zambitor, violonistul ajuns la 60 de ani reuseste sa le transmita si celorlalti voia buna, prin orice mijloace.
Nigel Kennedy, violonist: "Ma trezesc si ma uit in oglinda si ma gandesc "O, nuuu, nu el din nou!" Si asta e ultima data cand ma uit in oglinda ca nu vreau sa stiu cum arat".
Copil minune al muzicii, Nigel Kennedy a fost elevul si chiar protejatul lui Yehudi Menuhin, care i-a si finantat studiile in secret. Asa ca legatura cu marele George Enescu vine de la sine, sustine cu umor muzicianul.
Nigel Kennedy, violonist: "Am citit cateva din lucrarile lui Enescu atunci cand eram tanar pentru ca profesorul meu era Yehudi Menuhin, iar profersoul lui Menuhin a fost Enescu, asa ca simt ca am o legatura directa cu el. Iar Enescu e clar ca a redescoperit solo-urile lui Bach pentru vioara, unele dintre cele mai frumoase compozitii pentru vioara au fost redescoperite de Enescu, asa ca noi cu totii ii datoram lui Enescu o uriasa recunostinta."
Violonistul britanic se declara mandru cand vine vorba si despre familia sa de sange, una 100% formata din muzicieni talentati.
Nigel Kennedy, violonist: "Am avut muzica in familie de multe generatii din ambele parti. Mama si bunica erau cu pianul. Barbatii din familie, tata si bunicul, australieni, erau violoncelisti. Asa ca chestia asta cu coarde e doar mai mica si e mai usor de purtat decat violoncelul, dar intotdeauna am iubit sunetul violoncelul pentru ca are aceasta profuzime in el, dar si pentru ca are o armonica deosebita. Asa ca incerc sa cant la vioara nu neaparat piese foarte tipatoare, ci mai degraba grave. Imi plac sunetele grave".
Adept al amestecului de stiluri, Nigel Kennedy n-a ezitat sa-si "impurifice" repertoriul cu improvizatii pe teme de jazz, pop ori rock. Sunt faimoase colaborarile lui cu Paul McCartney, The Who, Jeff Beck, Kate Bush, precum si prelucrarile dupa Jimmy Hendrix, The Doors, ori Maria Tanase.
Creasta lui punk, hainele lalai in culori tipatoare si bocancii cu care bate ritmul sunt parte inseparabila din imaginea lui insolenta, care se imbina spectaculos cu o tehnica impecabila.
Cat despre versiunea lui din 1989 a "Anotimpurilor" lui Vivaldi, discul s-a vandut in peste doua milioane de exemplare, plasandu-l pe violonist in Guinness Book of Records, cu cel mai bine vandut album de muzica clasica.
