O boală infecțioasă, adesea fatală, ar putea avea un tratament. Se transmite la om prin înțepătura unei muște
O recentă descoperire ar putea ajuta la găsirea unui tratament pentru cea mai gravă formă de leishmanioză.
Leishmanioza este o boală tropicală care afectează un număr din ce în ce mai mare de persoane din întreaga lume. În fiecare an, sunt raportate între 700.000 şi 1 milion de cazuri noi.
Cauzată de un parazit protozoar din genul Leishmania, boala se transmite la om prin simpla înţepătură a unei muşte de nisip.
Leishmanioza cuprinde trei forme clinice, dintre care forma viscerală este cea mai gravă.
Dacă nu este tratată, leishmanioza viscerală (Kala Azar), cunoscută şi sub numele de „febra neagră”, este aproape întotdeauna fatală. Cele mai multe cazuri apar în Bangladesh, Brazilia, Etiopia, India, Nepal şi Sudan.
Prof. Simona Stäger, de la Institutul Naţional de Cercetare şi Siguranţă Franceză (INRS), şi echipa sa, în colaborare cu alţi cercetători de la Universitatea McGill, din Canada, au observat un mecanism imunitar surprinzător legat de leishmanioza viscerală cronică.
Această descoperire ar putea fi un pas important către o nouă abordare terapeutică a acestei boli.
Rezultatele cercetării lor au fost publicate recent în revista Cell Reports.
În multe infecţii, celulele T CD4 joacă un rol-cheie în apărarea organismului afectat. Din păcate, în cazul infecţiilor cronice, cum ar fi leishmanioza, menţinerea numărului de celule CD4 funcţionale devine o problemă importantă, deoarece sistemul imunitar este activat în mod constant pentru a reacţiona împotriva agentului patogen care afectează persoana infectată.
Noii „soldaţi ai imunităţii” vin în ajutor
Studiul realizat de prof. Stäger în laboratorul său de la Centrul de cercetare în biotehnologie Armand-Frappier Santé al INRS sugerează că aceste celule ar putea avea mai mult de un as în mânecă pentru a-şi menţine vitalitatea.
„Am descoperit o nouă populaţie de celule CD4 la şoarecii infectaţi cu parazitul responsabil de leishmanioza viscerală. Aceste celule T au proprietăţi interesante”, a declarat profesorul Stäger, într-un comunicat al institutului publicat marţi.
Observând aceste celule noi, oamenii de ştiinţă au observat că numărul lor creşte în timpul fazei cronice a bolii şi, de asemenea, că, la fel ca şi celulele progenitoare, sunt capabile să se auto-reînnoiască sau să se diferenţieze în alte celule efectoare, responsabile de eliminarea parazitului, sau în celule reglatoare care inhibă răspunsul gazdei.
Prof. Stäger subliniază că celulele T CD4 se diferenţiază în mod normal în celule efectoare din celulele T CD4 „naive”. În timpul infecţiilor cronice, din cauza nevoii constante de a genera celule efectoare, celulele T CD4 naive sunt foarte solicitate şi pot fi epuizate.
„Credem că, în faza cronică a leishmaniozei viscerale, noua populaţie pe care am identificat-o este responsabilă pentru generarea de celule efectoare şi reglatoare. Acest lucru ar permite gazdei să prevină epuizarea rezervei sale existente de celule T CD4 naive pentru un anumit antigen”, explică doctorandul şi primul autor al studiului, Sharada Swaminathan.
Noua populaţie de limfocite descoperită de echipa INRS ar putea fi un stimulent imunitar decisiv, preluând locul celulelor T CD4 naive CD4 suprasolicitate.
„Dacă ne putem da seama cum să dirijăm această nouă populaţie de limfocite să se diferenţieze într-o celulă protectoare efectoare, aceasta ar putea ajuta gazda să scape de parazitul Leishmania”, a precizat prof. Stäger.
Un tratament care să vindece şi alte infecţii
Studiul menţionează, de asemenea, că celule similare cu această nouă populaţie de limfocite T CD4 au fost observate la şoarecii infectaţi cu virusul coriomeningitei limfocitare şi la şoarecii purtători ai viermelui intestinal H. polygyrus.
Aşadar, este foarte posibil ca această populaţie să fie prezentă şi în alte infecţii cronice sau în alte medii inflamatorii cronice.
Aceste indicii pregătesc terenul pentru un domeniu de aplicare şi mai larg în ceea ce priveşte descoperirea făcută de echipa prof. Stäger.
„Dacă ipoteza noastră este corectă, aceste celule ar putea fi exploatate terapeutic nu numai pentru leishmanioza viscerală, ci şi pentru alte infecţii cronice”, a concluzionat cercetătoarea.
