Primele 100 de zile ale lui Donald Trump: preşedintele „America First” răstoarnă ordinea mondială
În primele 100 de zile de mandat, Trump a declanşat un război tarifar global, a redus ajutorul extern, a contestat NATO, a susţinut narativul Rusiei despre Ucraina şi a lansat idei controversate despre Groenlanda, Panama şi Canada, scrie Reuters.
În primele 100 de zile haotice de la revenirea la putere a preşedintelui Donald Trump, acesta a dus o campanie adesea imprevizibilă, care a răsturnat o parte din ordinea mondială bazată pe norme, pe care chiar Washingtonul a ajutat să fie construită din cenuşa celui de-al Doilea Război Mondial, mai notează Reuters.
„Trump este mult mai radical acum decât era acum opt ani”, a declarat Elliott Abrams, un conservator care a servit sub preşedinţii Ronald Reagan şi George W. Bush înainte de a fi numit trimis special al SUA în Iran şi Venezuela în primul mandat al lui Trump. „Am fost surprins”, mărturiseşte el.
Alegeri 2025
10:54
Țara unde Nicușor Dan a obținut 100%. Statele unde românii și-au schimbat decizia după primul tur
10:09
Ce s-a întâmplat în România în ziua alegerilor. Ce spune MAI despre incidentele de la vot
09:33
Rezultate finale alegeri prezidențiale. Singurele județe unde Nicușor Dan nu a câștigat cel mai mare oraș
08:55
Cum au celebrat românii victoria lui Nicușor Dan în orașele din țară. „Putem să ne continuăm viitorul aici”
Agenda „America First” a lui Trump pentru cel de-al doilea mandat a îndepărtat prietenii şi a încurajat adversarii, ridicând în acelaşi timp întrebări cu privire la cât de departe este dispus să meargă preşedintele SUA. Acţiunile sale, combinate cu această incertitudine, au neliniştit atât de mult unele guverne, încât acestea răspund într-un mod care ar putea fi dificil de inversat, chiar dacă în 2028 va fi ales un preşedinte american mai tradiţional (deşi Trump dă tot mai multe semne că ar vrea să candideze pentru un al treilea mandat).
Toate acestea vin pe fondul a ceea ce criticii preşedintelui republican consideră că sunt semne de regres democratic în ţară, care au stârnit îngrijorare în străinătate. Printre acestea se numără atacurile verbale la adresa judecătorilor, campania de presiune împotriva universităţilor şi transferul imigranţilor într-o închisoare notorie din El Salvador, ca parte a unei campanii mai ample de deportare.
„O perturbare enormă a afacerilor mondiale”
„Ceea ce vedem este o perturbare enormă a afacerilor mondiale”, a declarat Dennis Ross, fost negociator pentru Orientul Mijlociu în cadrul administraţiilor democrate şi republicane. „Nimeni nu ştie cu certitudine în acest moment ce să creadă despre ceea ce se întâmplă sau ce va urma”, spune Dennis Ross.
Această evaluare a zguduirii sistemului global de către Trump provine din interviuri realizate de Reuters cu peste o duzină de actuali şi foşti oficiali guvernamentali, diplomaţi străini şi analişti independenţi din Washington şi din capitalele din întreaga lume.
Mulţi spun că, deşi unele dintre daunele deja produse ar putea fi de lungă durată, situaţia nu este iremediabilă dacă Trump îşi va modera abordarea. El a dat deja înapoi în privinţa unor chestiuni, printre care calendarul şi severitatea tarifelor sale.
Însă aceştia consideră că sunt şanse mici ca Trump să-şi schimbe radical atitudinea şi se aşteaptă ca multe ţări să opereze modificări durabile în relaţiile cu SUA pentru a se proteja de politica sa imprevizibilă.
Consecinţele au început deja să se facă simţite. Unii aliaţi europeni, de exemplu, intenţionează să-şi consolideze propriile industrii de apărare pentru a reduce dependenţa de armamentul american. În Coreea de Sud s-a intensificat dezbaterea privind dezvoltarea propriului arsenal nuclear. Şi au crescut speculaţiile că deteriorarea relaţiilor ar putea determina partenerii SUA să se apropie de China, cel puţin din punct de vedere economic.
Casa Albă respinge ideea că Trump a afectat credibilitatea SUA, invocând în schimb necesitatea de a face ordine după ceea ce numeşte „conducerea ineficientă” a fostului preşedinte Joe Biden pe scena mondială.
„Preşedintele Trump ia măsuri rapide pentru a face faţă provocărilor, aducând Ucraina şi Rusia la masa negocierilor pentru a pune capăt războiului, stopând fluxul de fentanil şi protejând lucrătorii americani prin tragerea la răspundere a Chinei şi readucerea Iranului la masa negocierilor prin reimpunerea presiunii maxime”, a declarat Brian Hughes, purtătorul de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate al Casei Albe, într-un comunicat. El a afirmat că Trump „îi face pe houthi să plătească pentru terorismul lor şi asigură securitatea frontierei sudice, care a fost deschisă invaziei timp de patru ani”.
Mai mult de jumătate dintre americani, inclusiv unul din cinci republicani, consideră că Trump este „prea aliniat” Rusiei, iar opinia publică americană nu este deloc entuziasmată de agenda expansionistă pe care acesta a prezentat-o, potrivit unui sondaj Reuters/Ipsos realizat pe 21 aprilie.
Bulversarea aliaţilor
Miza, spun experţii, este viitorul unui sistem global care a luat contur în ultimele opt decenii, în mare parte sub influenţa SUA. Acesta s-a bazat pe liberul schimb, statul de drept şi respectul pentru integritatea teritorială.
Dar sub Trump, care a dispreţuit organizaţiile multilaterale şi vede adesea afacerile globale prin prisma tranzacţională a unui fost dezvoltator imobiliar, această ordine mondială este zguduită.
Acuzând partenerii comerciali că „jefuiesc” SUA de zeci de ani, Trump a pus în aplicare o politică tarifară radicală care a tulburat pieţele financiare, a slăbit dolarul şi a declanşat avertismente privind încetinirea creşterii economice mondiale şi creşterea riscului de recesiune.
Trump a calificat tarifele drept „medicament” necesar, dar obiectivele sale rămân neclare, chiar dacă administraţia sa negociază acorduri separate cu zeci de ţări.
În acelaşi timp, el a inversat aproape complet politica SUA privind războiul de trei ani al Rusiei în Ucraina şi s-a angajat într-o dispută verbală în Biroul Oval cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski la sfârşitul lunii februarie. El s-a apropiat de Moscova şi a stârnit temeri că va forţa Kievul, susţinut de NATO, să accepte pierderea teritoriului, în timp ce acordă prioritate îmbunătăţirii relaţiilor cu preşedintele rus Vladimir Putin.
Dispreţul administraţiei faţă de Europa şi NATO, pilon central al securităţii transatlantice, dar acuzat de Trump şi consilierii săi că profită de SUA, a provocat o profundă nelinişte.
După ce a câştigat alegerile din februarie, cancelarul german Friedrich Merz şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la relaţiile europene cu Statele Unite, afirmând că ar fi dificil dacă cei care pun „America pe primul loc” ar face din „America singură” motto-ul lor. „Este cu adevărat ora 11:55 pentru Europa”, a declarat Merz.
Retorica expansionistă
În ceea ce reprezintă o lovitură suplimentară pentru imaginea globală a Washingtonului, Trump a recurs la o retorică expansionistă evitată de mult timp de preşedinţii moderni, care, potrivit unor analişti, ar putea fi folosită de China ca justificare în cazul în care ar decide să invadeze Taiwanul, care se bucură de autonomie.
Cu stilul său infatuat, Trump a insistat că SUA vor „obţine” Groenlanda, insula semiautonomă a Danemarcei.
El a înfuriat Canada afirmând că aceasta nu are motive să existe şi ar trebui să devină parte a SUA.
A ameninţat că va confisca Canalul Panama, care a fost cedat Panama în 1999.
Şi a propus ca Washingtonul să preia controlul asupra Gazei devastate de război şi să transforme enclava palestiniană într-o staţiune în stil Riviera.
Unii analişti spun că Trump ar putea încerca să reînvie o structură globală de tip Război Rece, în care marile puteri îşi împart sfere de influenţă geografică.
Chiar şi aşa, el nu a oferit detalii despre modul în care SUA ar putea dobândi mai mult teritoriu, iar unii experţi sugerează că ar putea adopta poziţii extreme şi chiar exagerate ca tactici de negociere.
Dar unele ţări îl iau în serios. „Când ceri să preiei o parte din teritoriul Regatului Danemarcei, când suntem confruntaţi cu presiuni şi ameninţări din partea celui mai apropiat aliat al nostru, ce să mai credem despre ţara pe care o admirăm de atâţia ani?”, a declarat premierul danez Mette Frederiksen într-o conferinţă de presă în Groenlanda, la începutul lunii aprilie. „Este vorba despre ordinea mondială pe care am construit-o împreună, de-a lungul generaţiilor, de-a lungul Atlanticului”, a dat ea glas îngrijorării europenilor.
Poziţionări
Şi alte guverne încep să-şi recalibreze poziţia.
Uniunea Europeană - despre care Trump a afirmat, fără dovezi, că a fost creată pentru a „trage pe sfoară” SUA - a pregătit o serie de tarife de retorsiune în cazul eşecului negocierilor.
Unele ţări, precum Germania şi Franţa, intenţionează să cheltuiască mai mult pentru armată, aşa cum a cerut Trump, dar acest lucru ar putea însemna şi investiţii mai mari în propriile industrii de apărare şi achiziţionarea unei cantităţi mai mici de arme din SUA.
Având în vedere că relaţiile istorice cu SUA au devenit tensionate, Canada încearcă să-şi consolideze legăturile economice şi de securitate cu Europa. Acest lucru se întâmplă în contextul alegerilor naţionale din Canada de luni, dominate de resentimentul alegătorilor faţă de acţiunile lui Trump, care au declanşat o val de naţionalism şi au alimentat percepţia că SUA nu mai este un partener de încredere.
Şi Coreea de Sud a fost zguduită de politicile lui Trump, inclusiv de ameninţările sale de a retrage trupele americane. Seulul a promis însă că va încerca să colaboreze cu Trump şi să păstreze alianţa pe care o consideră esenţială împotriva ameninţării reprezentate de Coreea de Nord, care deţine arme nucleare.
Alţi aliaţi ai SUA, japonezii, sunt şi ei neliniştiţi. Aceştia au fost luaţi prin surprindere de amploarea tarifelor impuse de Trump şi „se străduiesc acum să găsească un răspuns”, a declarat un oficial nipon de rang înalt, apropiat premierului Shigeru Ishiba.
China, câştigătoare?
O întrebare cheie este dacă unele guverne vor încerca să-şi acopere discret mizele prin consolidarea relaţiilor comerciale cu China, ţinta principală a tarifelor impuse de Trump. Prim-ministrul spaniol Pedro Sanchez s-a întâlnit cu preşedintele Xi Jinping la Beijing la începutul lunii aprilie, iar China a declarat recent că a schimbat opinii cu UE privind consolidarea cooperării economice.
Beijingul s-a prezentat ca o soluţie pentru ţările care se simt intimidate de abordarea comercială a lui Trump, în ciuda propriului său trecut de practici uneori agresive la nivel internaţional, şi încearcă, de asemenea, să umple vidul lăsat de reducerile sale în domeniul ajutorului umanitar.
Aaron David Miller, un fost diplomat american veteran în administraţiile republicane şi democrate, a declarat că nu este prea târziu pentru Trump să schimbe cursul politicii externe, mai ales dacă începe să simtă presiunea colegilor republicani îngrijoraţi de riscurile economice, în contextul în care aceştia încearcă să păstreze controlul asupra Congresului în alegerile de la jumătatea mandatului de anul viitor.
Dacă Trump rămâne ferm pe poziţii, următorul preşedinte ar putea încerca să restabilească rolul Washingtonului de garant al ordinii mondiale, dar obstacolele ar putea fi mari. „Ceea ce se întâmplă nu a depăşit încă punctul fără întoarcere”, a declarat Miller, actualmente senior fellow la Carnegie Endowment for International Peace din Washington. „Dar probabil că este imposibil de calculat cât de mult se deteriorează în prezent relaţiile noastre cu prietenii şi cât de mult vor beneficia adversarii noştri”, subliniază expertul.
