Pentagonul a alocat, în secret, milioane de dolari pentru studierea OZN-urilor. Decizia ar avea legătură cu Rusia și China
Pentagonul a alocat, ani la rând, în secret, 22 de milioane de dolari din bugetul anual de 600 de miliarde al Departamentului Apărării, pentru un Program de Identificare Avansată a Amenințărilor Aerospațiale. Informațiile au ieșit la lumină vineri.
Astfel, programul despre care reprezentanții Pentagonului spun că ar fi fost oprit în anul 2012, era dedicat analizării raporturilor legate de obiecte zburătoare neidentificate (OZN-uri) și era condus de Luis Elizondo, specializat în domeniul informațiilor militare, potrivit unor oficiali din Departamentul Apărării și unor documente obținute de publicațiile Politico și New York Times.
Cu toate acestea, sunt voci care spun că programul este încă în picioare și că, în ultimii cinci ani, oficialii care fac parte din Programul de Identificare Avansată a Amenințărilor Aerospațiale continuă să cerceteze evenimente care le sunt aduse în atenție, deși aceștia au și alte îndatoriri în cadrul Departamentului Apărării.
Activitate finanțată de statul american
Programul a debutat în 2007, iar o mare parte a activității sale rămâne clasificată. A obținut cea mai mare parte a finanțării la solicitarea democratului Harry Reid, care la vremea respectivă era liderul democraților din Senatul american și care era „absolut convins” de existența extratereștrilor și că Planeta a fost vizitată de OZN-uri.
Astfel, cea mai mare parte a banilor alocați de Guvern se ducea spre o companie de cercetare aerospațială, condusă de miliardarul Robert Bigelow, prieten apropiat al lui Reid, care în prezent colaborează cu NASA pentru producerea de ustensile pe care oamenii le pot folosi în spațiu.
„Nu mă simt rușinat că am pus pe picioare acest program. Cred că este unul din lucrurile bune pe care le-am făcut în calitate de congresman. Am făcut ceva ce nu făcuse nimeni până acum”, a afirmat Harry Reid, într-un interviu acordat recent.
Reid nu este singurul care și-a dorit ca acest program să rămână pe picioare. Preocupați de existența OZU-urilor au fost și alți oficiali de rang înalt: republicanul Ted Stevens și democratul Daniel K. Inouye.
În 2007, congresmanul mărturisea într-un interviu că ar fi fost abordat de un oficial din cadrul Agenției de Informații a Apărării, care i-ar fi spus să îl viziteze pe miliardarul Robert Bigelow, în Utah. În cadrul întrevederii, ar fi aflat că acesta își dorește să demareze un program de cercetare a OZN-urilor. Astfel, Reid le-ar fi cerut lui Stevens și Inouye să facă parte din program.
Ei au convins Congresul să aloce anual suma de 22 de milioane de dolari companiei Begelow Aerospace, pentru managementul programului, cercetare și analiza amenințării prezentate de obiectele spațiale neidentificate. Miliardarul angajat de stat a amenajat un sediu în Las Vegas, unde erau stocate materialele adunate de Elizaondo și de ceilalți oficiali implicați în program. Totodată, cercetătorii au analizat și comportamentul oamenilor care susțin că au văzut OZN-uri și impactul evenimentelor asupra psihicului lor.
În cadrul programului au fost făcute rapoarte care descriau aeronave care păreau să se miște, în aer, fără niciun semn de propulsie. Mai mult, personalul delegat să se ocupe de program au analizat filmări cu întâlniri între aeronave militare și obiecte neidentificate. Într-unul dintre ele, era descris un „obiect albicios și oval, de mărimea unui avion comercial”, urmărit de două avioane de vânătoare deasupra orașului San Diego, în 2004.
Totodată, au fost colectate și înregistrări audio ale unor presupuse incidente în care au fost implicate OZN-uri, inclusiv înregistrări ale Armatei care surprind o aeronavă „înconjurată de o aură strălucitoare”, care călătorește cu viteză foarte mare și care se rotește în timp ce se mișcă.
În 2009, congresmanul Harry Reid susținea că programul a făcut niște descoperiri atât de importante încât este nevoie să se sporească securitatea, pentru protejarea informațiilor descoperite. „Au fost făcute progrese semnificative în ceea ce privește identificarea unor aeronave neconvenționale”, preciza el.
Totodată, într-un raport informativ pentru Pentagon, redactat în același ani, directorul programului nota că „ceea ce era anterior considerat ca fiind ficțiune, se bazează acum pe fapte”, iar că Statele Unite sunt incapabile să se apere, din cauză că tehnologia dispozitivelor este mult mai avansată.
Existența programului, confirmată de Pentagon
Oficialii de la Pentagon au confirmat existența programului la solicitarea publicației The Times, însă ei au insistat că a durat doar cinci ani, până în 2012.
„S-a stabilit că există alte probleme prioritare care menință finanțare și că este în interesul Departamentului Apărării să facem o schimbare”, a spus purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Thomas Crosson.
Pe de altă parte, Luis Elizondo, cel care a condus programul, spune că acesta a rămas în picioare, dar că nu mai primește finanțare de la Guvern. El a demisionat din Pentagon în octombrie, în semn de protest față de politica internă: „De ce nu alocăm mai mult timp și resurse pentru acest domeniu?”, a scris el în scrisoarea de demisie adresată secretarului Apărării, Jim Mattis.
Mai mult de atât, el și-a exprimat nemulțumirea cu privire la restricțiile impuse programului, subliniind că „este în folosul forțelor armatei și al cetățenilor să se cunoască intențiile și capabilităților acestor dispozitive.”
Motivația din spatele programului
Una dintre posibilele motivații pentru existența programului ar fi că puterile străine, cum ar fi Rusia și China, ar fi dezvoltat tehnologii de ultimă generație, care pot pune în pericol securiatea Statelor Unite, potrivit unui reprezentant al Congresului, citat de Politico, sub protecția anonimatului.
„Nu cumva obiectele au de-a face cu un sistem de propulsie, dezvoltat de Rusia sau China, despre care noi nu știm nimic?”, a spus oficialul.
Totodată, New York Times îl citează pe patronul firmei subcontractate de autorități pentru cercetarea OZN-urilor, care sugerează că Rusia și China fac progrese semnificative în domeni.
„La nivel internațional, suntem una dintre cele mai înapoiate țări în acest domeniu. Unii dintre oamenii noștri de știință se tem să nu fie persecutați, iar presa se teme de stigmat. China și Rusia sunt mult mai deschise și lucreazp cu organizații mari din țările lor. Țări mai mici, precum Belgia, Franța, Anglia și Chile, sunt și ele deschise și dispuse să discute despre acest subiect”, a afirmat Robert Bingelow într-un interviu.
Oamenii de știință, sceptici
În acest context, Sara Seager, astrofiziciană la Institutul Tehnologic din Massachusetts, subliniază că un obiect zburător cu identitate necunoscută nu trebuie să provină, neapărat, de pe altă planetă sau galaxie.
Astfel, ea se arată sceptică în privința programului: „Când oamenii susțin că au fost martori la fenomene neobișnuite, uneori este necesară o anchetă serioasă. Ce nu înțeleg oamenii despre știință este că ne confruntăm, adesea, cu fenomene care rămân neexplicate.”
La rândul său, James E.Oberg, fost inginer NASA și autorul unei cărți care demontează miturile legate OZN-uri, privește subiectul cu scepticism: „Sunt mulți oameni activi în spațiul aerian și nu își doresc ca alții să știe acest lucru, așa că sunt fericiți să se ascundă în spatele zgomotului sau să stârnească discuții, ca măsură de camuflaj”.
Cu toate acestea, el spune că acest program ar putea fi util, întrucât cercetătorii ar putea descoperi „o perlă”, printre toate relatările despre OZN-uri.
Statele Unite au o tradiție îndelungată în ceea ce privește analiza OZN-urilor. De exemplu, între 1947 și 1969, Forțele Aviatice au analizat peste 12.000 de relatări privind existența unor obiecte zburătoare neidentificate. Cu toate acestea, un studiu a arătat că cele mai multe cazuri ar fi legătură cu stele, nori, avioane inamice, avioane tradiționale, însă sunt 701 cazuri pentru care autoritățile n-au găsit nicio explicație. La acel moment, conducerea Forțelor Aeriene motiva decizia ca „Proiectul Cărții Albastre” să ajungă la un sfârșit pentru că „nu mai are justificare nici în ceea ce privește securitatea națională și nici interesul științei.”
