Mistere de nepatruns ale umanitatii: levitatia, combustia si profetia
Samanismul, profetia, levitatia, combustia spontana sunt doar cateva dintre misterele care inca nu au fost descifrate. Afla mai multe din urmatorul top.
Practicile samanismului au aparut din perioada primitiva. Samanul era pentru tribul sau preot, teolog, magician, medic si consilier al capeteniei razboinice. Acesti samani erau vazuti drept persoane care se ocupau cu divinatia. Erau considerati vrajitori deoarece cunosteau diferite tehnici magice si vraci pentru ca practicau medicina empirica, adesea inseparabila de dansul cu rotire ametitoare pana la prabusirea in extaz.
Nedespartit de toba, instrument principal in ceremoniile rituale, utilizand fie autohipnoza ori chiar anumite insusiri native paranormale, samanul comunica pentru credinciosii sai si in numele lor cu duhurile si cu divinitatile. Sunt multe tipuri de samani si variatii ale acestora in jurul lumii, dar toti au in comun anumite caracteristici si credinte. Samanii sunt intermediari intre oameni si lumea spiritelor. Ei pot trata boli si sunt capabili sa obtina raspunsuri la problemele comunitatii. Se spune ca samanul odata intrat in transa este capabil sa aduca alinare pentru anumite boli. Si in ziua de azi intalnim astfel de practici.
Atat cercetatorii europeni, cat si indigenii se impart in doua categorii de opinie asupra samanismului: unii ii considera pe samani sarlatani si impostori, altii oameni sinceri, amagiti de propria lor inchipuire. Dar cei mai multi din cei care au studiat fenomenul ajung la concluzia ca ambele categorii au partial dreptate, intrucat de fapt samanii se recruteaza dintre oamenii care sufera de afectiuni nervoase ducand la starile de transa.
Functiile samanului sunt multiple: exorcismul, vindecarea bolilor prin magie alba, relatia cu sufletele defunctilor, tratativele cu spiritele mediului ambiant, ghicirea viitorului, orientarea activitatii tribale.
Acest fenomen se afla in topul celor mai neplacute fenomene paranormale. Pentru cel la care se manifesta produce moartea, iar pentru cei din jur o puternica stare de soc. Combustia spontana consta in aprinderea interioara a corpului omenesc.
S-au inregistrat mai multe cazuri de-a lungul timpului incepand din 1725. Un caz celebru este cel petrecut in Florida. Pe 2 iulie 1951, Mary Hardy Reeser, o doamna in varsta de 67 de ani, care locuia cu chirie intr-o casa, nu a mai raspuns proprietarei la usa. Ingrijorata, aceasta a intrat atunci pe fereastra si a avut parte de o imagine terifianta. Pe jos, zacea un corp ars aproape in intregime. Se mai zarea doar o parte din craniu si piciorul stang, restul era doar cenusa. Cadavrul era al chiriasei. Tavanul si peretii erau acoperiti de o substanta uleioasa, iar mobilierul de funingine.
Unele obiecte din casa erau lichefiate. Dosarul a fost inchis, cauza mortii fiind "un accident". Femeia s-ar fi aflat sub influenta somniferelor si ar fi adormit cu o tigara aprinsa in mana, fapt care ar fi declansat combustia. Substantele uleioase si funinginea ar fi fost rezultatul arderii grasimii corpului si a unei parti din saltea. A ramas atunci un mare semn de intrebare pentru cei care au cercetat cazul. Cum de nu a ars intregul apartament, caci temperatura necesara pentru o asemenea ardere a corpului ar fi trebuit sa fie in jur de 2.000°C. Ramane o necunoscuta si in ziua de azi.
Imunitatea la foc
Atunci cand vorbim de foc, ajungem la efectul Leidenfrost. Acesta s-ar traduce in felul urmator: cand un lichid intra in contact cu o suprafata mult mai fierbinte decat punctul de fierbere al lichidului respectiv, intre cele doua elemente se formeaza un strat de vapori care functioneaza ca un izolator blocand fierberea restului de lichid.
In acelasi timp, lichidul pluteste peste stratul de vapori. Acelasi efect ne protejeaza atunci cand stingem o lumanare cu degetele umede, spre exemplu. Insa, daca multi dintre noi avem parte de asemenea experimente doar pentru cateva secunde, exista si oameni cu abilitati extraordinare, care pot tine carbuni incinsi in mana fara sa aiba urme de arsuri. Un astfel de caz ca este cel al americanului Nathan Coker.
In secolul 19 s-au inregistrat primele cazuri de oameni "incarcati" electric, care prin simpla lor prezenta au un efect ciudat asupra obiectelor din jur. Unii dintre ei chiar nu pot trai in preajma unor dispozitive care emit o incarcatura magnetica sau electrica puternica. Au existat cazuri de oameni capabili sa aprinda si un bec tinut in mana.
Cum se explica un astfel de fenomen? Prezenta, atat in citoplasma oricarei celule, cat si in fluidele extracelulare, a numeroase tipuri de atomi si molecule ionizate, deci incarcate electric, si faptul ca activitatea metabolica mentine diferente de concentratii ale acestor ioni fac ca fenomenele electrice sa fie proprii tuturor celulelor.
Sunt si oameni capabili sa emita lumina. De obicei, doar cei bolnavi ajung in acest stadiu. Un exemplu in acest sens este Ana Monaro, diagnosticata cu astm, care emitea o lumina albastra in dreptul pieptului pe durata spitalizarii si doar cand dormea.
Bioluminiscenta este procesul biologic de producere a luminii de catre organismele vii. In organismele bioluminiscente se sintetizeaza o substanta fotogena numita luciferina care sub actiunea O2 si a enzimelor catalizatoare (luciferaze) se oxideaza.
Prima explicatie stiintifica a bioluminiscentei a fost elaborata de fizicianul Robert Boyle. Introducand sub un recipient un cotlet de vitel alterat care in intuneric degaja lumina a remarcat ca stralucirea scade progresiv. Cand aerul era lasat sa patrunda sub recipient, lumina isi recapata intensitatea. Se demonstra astfel ca bioluminiscenta este in stransa legatura cu reactiile chimice care inceteaza in absenta oxigenului si ca orice superstitie legata de acest fenomen nu-si gasea justificarea.
Abia in 1885, zoologul francez Raphael Dubois a descoperit cele doua substante din corpul plantelor si animalelor care dau nastere la lumina printr-o reactie chimica. Aceste substante sunt luciferina si oxiluciferina.
In prezent, acest fenomen este frecvent intalnit in numerele de magie. Primele marturii asupra practicii levitatiei apar in zona Indiei si Tibetului, in jurul anului 527 i.e.n.. Se spune despre fondatorul budhismului zen, Bodhidharma, ca a vizitat o manastire tibetana a shaolinilor pentru a-i invata pe acestia cum sa isi folosesca energia pentru a obtine leviatia.
Aceasta practica ii era atribuita atat lui Budha, cat si mentorului acestuia, Sammat, despre care se spune ca putea sta in aer pana la cateva ore. Practica levitatiei nu s-a pierdut intre calugarii din zona Asiei, secretele ei fiind cunoscute si impartasite in cercuri inchise.
Cel mai cunoscut "zburator" din secolul XIX este Daniel Douglas Hewm. Debutul acestuia a fost timid, dar in scurt timp si-a perfectionat aceasta arta, reusind sa intre in stare de levitatie de cate ori dorea.
Timp de 40 de ani, acesta a oferit spectacole prietenilor sai, in fata multimilor sau in fata celebritatilor care voiau sa il admire in exercitiul sau. Printre fanii sai s-au numarat si William M. Thackeray, Mark Twain sau Napoleon III, iar in toata istoria reprezentatiilor sale nu a fost acuzat nici macar o data de inselaciune.
ESP reprezinta abilitatea unui individ de a receptiona informatia fara a se folosi de cele cinci simturi ale omului (vizual, tactil, olfactiv, auditiv, gustativ). Mai este numit si al 6-lea simt. Perceptia extrasenzoriala este impartita in trei categorii: telepatie – abilitatea de a vedea gandurile altor persoane, precognitie – abilitatea de a vedea viitorul si a prezice evenimente din viitor, clarviziune – abilitatea de a vedea sau a simti alti oameni.
Cei care investigheaza fenomenele paranormale incearca sa testeze prin diferite metode acest "al saselea simt", dar pana in ziua de astazi nu avem nici un rezultat care sa dovedeasca ca acesta exista. Cu toate acestea, exista indivizi care cred ca toti oamenii au asa ceva cu toate ca nu a fost dovedit niciodata acest lucru.
Experimentul Ganzfeld este o tehnica folosita in parapsihologie pentru a afla daca o persoana este capabila de perceptie extrasenzoriala. Efectul Ganzfeld este un rezultat al amplificarii zgomotului neuronal pentru a cauta semnale vizuale. Zgomotul este interceptat de cortexul vizual si provoaca halucinatii, fenomen similar precum in producerea visului.
Efectul Ganzfeld pare sa fi fost experimentat inca din perioada antica. Adeptii lui Pitagora traiau in pesteri intunecate pentru a primi intelepciune prin viziunile lor. De asemenea, oamenii de stiinta care au ajuns la Polul Nord si care erau expusi numeroase zile doar peisajului arctic, au raportat stari modificate de constiinta. In fapt, ceea ce se intampla este rezultatul amplificarii activitatii neuronale in cautarea stimularii senzoriale. Aceasta amplificare este interpretata de cortexul vizual care da nastere diferitelor imagini.
Oracolul din Delphi si Nostradamus sunt doua exemple clare. Intr-un timp relativ scurt (circa de trei ani ), Nostradamus a scris peste 900 de catrene despre prezicerea viitorului. In aceste lucrari, Nostradamus prevesteste despre viitorul lumii, 70% din ele fiind implinite pana in prezent. Prevesteste despre domnia lui Napoleon, despre Al doilea Razboi Mondial, despre ascesiunea lui Hitler, despre asasinarea presedintelui american John F. Kennedy, aselenizarea omului pe Luna.
Intr-un catren, Nostradamus ne vorbeste despre "cerul in flacari", "new city", "trasnet urias" si "doi frati rapusi". Multi care au analizat acest catren au concluzionat ca ar fi vorba chiar despre atentatele din 11 septembrie 2001 , soldate cu distrugerea turnurilor World Trade Center.
El mai relateaza ca va fi si cel de-al Treilea Razboi Mondial, care va dura 27 de ani, mentionand si venirea antichristului din Orientul Mijlociu. Se crede ca al 3-lea Razboi Mondial va incepe dupa moartea ultimului Papa (cel ce va urma dupa moartea Papei Benedict al XVI) care va fi asasinat de antichrist. Nu s-a stabili exact metoda lui Nostradamus, dar cert este ca in prezent sunt multi "vizionari" falsi care pretind ca pot ghici viitorul.
Asemenea samanilor, acestia sunt capabili sa gaseasca leac pentru anumite probleme medicale, care nu pot fi rezolvate altfel decat prin operatie. Spre deosebire de samani, acest tip de chirurgi au tangenta cu parti ale corpului pacientului si chiar ajung sa scoata tumori sau organe cu propriile maini. Sunt intalniti in Brazilia si Filipine, acolo unde oamenii cred in spirite.
Pacientilor le este recomandat sa recunoasca ca gandurile negative pe care le au atunci cand se gandesc la boala nu fac decat sa agraveze situatia si ca nu pot fi vindecati daca nu cred in aceasta posibilitate. Cu alte cuvinte, sunt ajutati sa formeze o legatura intre minte, trup si spirit pentru a atinge un echilibru, o liniste interioara necesara refracerii. Trupul nu se poate insanatosi daca mintea si sufletul nu lucreaza in acest sens.
