Locuitorii unei insule din Alaska caută un şobolan care s-ar putea să nu existe. Cum vor să captureze "intrusul"
Pe o insulă din tundra bătută de vânt din Marea Bering, la sute de kilometri de Alaska continentală, un locuitor care stătea în faţa casei sale este posibil să fi văzut un şobolan, relatează AP.
Presupusa apariţie nu ar fi atras atenţia în multe locuri din lume, dar a provocat agitaţie pe insula St. Paul, care face parte din Insulele Pribilof, un paradis al păsărilor numit uneori „Galapagos al nordului” pentru diversitatea sa naturală.
Acest lucru se explică prin faptul că şobolanii care ajung clandestin pe nave pot popula rapid şi invada insule îndepărtate, devastând populaţiile de păsări prin consumul de ouă, pui sau chiar adulţi şi distrugând ecosisteme altădată pline de viaţă.
La scurt timp după ce localnicul a sesizat situaţia, în iunie, oficialii responsabili cu protecţia vieţii sălbatice au sosit la complexul de apartamente şi s-au târât prin iarba din apropiere, în jurul clădirii şi sub verandă, căutând urme, urme de roadere sau excremente. Aceştia au pus capcane cu unt de arahide şi au montat camere de luat vederi pentru a surprinde orice confirmare a existenţei şobolanului - dar până acum nu au găsit nicio dovadă.
„Ştim - pentru că am văzut acest lucru pe alte insule şi în alte locuri din Alaska şi din întreaga lume - că şobolanii decimează coloniile de păsări marine, aşa că ameninţarea nu este niciodată una pe care comunitatea să nu o ia în serios”, a declarat Lauren Divine, director al biroului de conservare a ecosistemelor din cadrul Comunităţii Aleut din Insula St. Paul.
Anxietatea de pe insula St. Paul este cea mai recentă evoluţie în cadrul eforturilor îndelungate de a îndepărta sau de a menţine şobolanii non-nativi departe de unele dintre cele mai îndepărtate, dar diverse din punct de vedere ecologic, insule din Alaska şi din întreaga lume.
Rozătoarele au fost îndepărtate cu succes de pe sute de insule din întreaga lume - inclusiv una din lanţul Aleutian din Alaska , cunoscută anterior sub numele de „Insula Şobolanilor”, potrivit Serviciului pentru Pescuit şi Faună Sălbatică al SUA. Dar astfel de eforturi pot dura ani şi pot costa milioane de dolari, astfel încât prevenirea este considerată cea mai bună apărare.
În zonele dezvoltate din St. Paul, autorităţile au amplasat blocuri de ceară - „blocuri de mestecat” - concepute pentru a înregistra orice muşcătură. Unele dintre blocuri sunt realizate din material cu ultraviolete, care permit inspectorilor înarmaţi cu lumini negre să caute excremente strălucitoare.
De asemenea, inspectorii au cerut locuitorilor să fie atenţi la rozătoare şi solicită permisiunea Departamentului pentru Agricultură al SUA de a aduce un câine pe insulă pentru a adulmeca şobolanii. Altfel, accesul câinilor este interzis pe insula Pribilofs pentru a proteja focile cu blană.
Nu a mai fost găsită nicio urmă de şobolani de la reperarea semnalată în această vară, dar vânătoarea şi starea de vigilenţă sporită vor persista probabil luni de zile.
Divine a comparat căutarea cu încercarea de a găsi un ac în carul cu fân „fără a şti dacă acul există”.
Comunitatea formată din aproximativ 350 de persoane - grupată în extremitatea sudică a unei insule fără copaci, marcată de dealuri, mărginită de stânci şi lovită de furtuni - are de mult timp un program de supraveghere a rozătoarelor care include capcane pentru şobolani în apropierea aeroportului şi în zonele dezvoltate de pe malul mării, unde sosesc navele, concepute pentru a detecta sau ucide orice şobolan care ar putea apărea.
Cu toate acestea, a fost nevoie de aproape un an pentru a prinde ultimul şobolan cunoscut pe St. Paul, despre care se credea că a sărit de pe o barjă. Acesta a fost găsit mort în 2019, după ce a scăpat de apărarea iniţială a comunităţii. Acest lucru subliniază de ce chiar şi o observaţie nefondată este luată atât de în serios, a spus Divine.
U.S. Fish and Wildlife Service planifică o analiză de mediu pentru a analiza eradicarea zecilor de mii de şobolani de pe patru insule nelocuite din îndepărtatul lanţ Aleutian, afectat de vulcani, la sute de mile sud-vest de St. Mai mult de 10 milioane de păsări marine din diferite specii cuibăresc în Aleutine.
Potrivit agenţiei, diversitatea şi numărul păsărilor care se reproduc pe insulele cu populaţii de şobolani neautohtoni sunt în mod vizibil scăzute. Pe insula Kiska, una dintre cele patru insule, unde au fost observate urme de şobolani pe ţărmul umed şi nisipos, au fost găsite cadavre de ulii mici şi de ulii cu creastă, care sunt cunoscute pentru coloniile lor zgomotoase de cuibărit în zonele stâncoase.
Dacă agenţia merge mai departe, ar putea dura cinci ani pentru ca primul proiect să fie lansat şi, având în vedere planificarea, testarea şi cercetarea intensive necesare pentru fiecare insulă, ar putea dura zeci de ani pentru a le finaliza pe toate, a declarat Stacey Buckelew, biolog specializat în specii invazive din cadrul Alaska Maritime National Wildlife Refuge.
Dar astfel de eforturi sunt paşi importanţi pentru a ajuta păsările de mare deja afectate de stres, inclusiv de schimbările climatice, a spus Buckelew.
Succesul Insulei Şobolanilor, o zonă din Aleutine de aproximativ jumătate din mărimea Manhattanului, arată cât de eficiente pot fi programele de eradicare. Se crede că şobolanii au ajuns pentru prima dată odată cu un naufragiu japonez la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Comercianţii de blănuri au introdus vulpile arctice în secolul următor.
Vulpile au fost eradicate în 1984, dar a trecut aproape un sfert de secol de când agenţii de protecţie a vieţii sălbatice şi grupurile de conservare au eliminat şobolanii prin aruncarea de peleţi otrăviţi din elicopter. Cei implicaţi au declarat că, în lipsa cuiburilor de păsări de mare, insula era ciudat de tăcută în comparaţie cu zgomotul de pe alte insule fără şobolani şi chiar mirosea diferit.
De la eradicarea şobolanilor, cercetătorii au constatat că păsările indigene beneficiază de acest lucru, documentând chiar specii despre care se credea că au fost exterminate de şobolani. Insula este din nou cunoscută sub numele acordat iniţial de poporul Unangan originar din Aleutine: Hawadax. Cercetătorii au găsit pufuleţi ciufuliţi, care sapă vizuini pe marginea stâncilor şi sunt lipsiţi de apărare împotriva şobolanilor sau vulpilor, precum şi cuiburi de vulturi şi şoimi.
În timpul studiilor efectuate înainte de eradicare, cercetătorii nu au auzit nicio vrăbiuţă cântătoare, dar în timpul unei călătorii din 2013 sunetele lor erau aproape neîncetate, a declarat Buckelew la acea vreme.
Donald Lyons, director de conservare ştiinţifică în cadrul Institutului de păsări marine al Societăţii Naţionale Audubon, a descris o călătorie în Insulele Pribilof şi a văzut cum norii de stârci se întorceau la colonii seara - „zeci de mii, sute de mii, poate milioane de păsări în aer la un moment dat”.
El a spus că oficialii au avut dreptate să ia atât de în serios presupusa apariţie a unui şobolan pe St. Paul. El a creditat comunităţile de nativi din Alaska din Pribilofs pentru eforturile lor de a ţine departe speciile invazive.
„Este vorba doar de abundenţa vieţii sălbatice despre care auzim poveşti sau citim relatări istorice, dar pe care o vedem foarte rar în epoca noastră modernă”, a spus el, apoi a adăugat „Aşa că este un loc în care am simţit minunea, spectacolul naturii”.
