Durerea mamei care si-a vazut fiul devenind jihadist al Statului Islamic: "Oare nu l-am iubit destul? Nu mai e copilul meu"
Parintii, prietenii ori vecinii celor care, abil manipulati ori din convingere, au aderat la cauza jihadista sunt sfasiati intre stupoare, vinovatie si rusine.
Dupa socul initial, cei mai multi se dezic de apropiatii lor ajunsi teroristi. Unii se vad totusi in situatia cutremuratoare de a duce dorul cuiva care a comis atrocitati.
Mama unui jihadist al Statului Islamic: "Este un cosmar. Ca mama te intrebi: oare nu l-am iubit destul? Poate nu l-am inconjurat cu suficienta dragoste? Este cumplit. Ma simt atat de vinovata"
O tortura sufleteasca fara margini i-a rapit linistea acestei belgience, care a stat de vorba cu jurnalistii CNN, dar fara sa-si arate chipul. Si vocea i-a fost alterata in studio. Fiul ei este unul dintre combatantii Statului Islamic si a amenintat ca o ucide daca vorbeste in public despre el.
Cazul ei nu e singular. Mii de europeni lupta in Siria alaturi de jihadisti. Cel putin doi dintre atacatorii de la Paris, fratii Abdeslam, dar si presupusul planificator al atentatelor, Abdelhamid Abaooud, au crescut in aceasta suburbie a Bruxelles-ului.
Ahmed el Khannouss, vice-primar Molenbeek: "Sunt tipi pe care ii intalneam mereu in cartier, pot sa va spun ca nu-si tradau radicalizarea cu nimic prin haine, felul de vorbi, connduita generala. Asta e cel mai tulburator. "
De ce sunt acesti tineri atat de vulnerabili la propaganda islamista e o intrebare ce-si cauta inca raspuns.
Mama unui jihadist al Statului Islamic: "Ma gandesc la victime, oameni nevinovati. Este infiorator. Nu-l mai consider copilul meu".
De partea cealalta, rudele victimelor sunt strivite de neputinta.
Nelly LeClerc, mama unei victime de la Bataclan: "In adancul inimii mele, cel mai tare ma doare ca n-am sa-l mai pot atinge vreodata."
Gilles, un parizian de 32 de ani, si iubita lui, Marianne, au mers in seara de 13 noiembrie la concertul rock de la Bataclan. Si-au facut un selfie in timp ce asteptau ca trupa americana sa urce pe scena. A fost ultima lor fotografie impreuna. Gilles a protejat-o pe fata cu trupul lui. Ea a scapat, dar pe Gilles familia l-a cautat trei zile. N-a fost dintre victimele identificate in primele ore.
Nelly LeClerc, mama unei victime de la Bataclan: "Am sperat pana in ultima clipa. Chiar si cand ne-am dus sa-l identificam inca speram".
Daca ar fi sa-l priveasca in ochi pe cel care l-a masacrat fiul:
Nelly LeClerc, mama unei victime de la Bataclan: "Nici nu merita sa fie socotit fiinta umana. Nu e om, nu se poate sa fie. Nici animalele nu-si fac asa ceva unele altora. E un monstru."
Etichete: atac, atentat, jihadisti, statul islamic, terorism,
