Analiză The Spectator: Discuția lui Trump cu Putin îi oferă Ucrainei timp. Ce rol are Europa în negocieri
Cine a câștigat din conversația telefonică de marți dintre Donald Trump și Vladimir Putin? Probabil că nimeni nu a făcut-o, dar nici nu a pierdut cu adevărat cineva, scrie istoricul Mark Galeotii într-o analiză publicată în The Spectator.
Vladimir Putin a reușit să găsească o a treia cale între a fi de acord cu un armistițiu necondiționat – care ar fi de folos Ucrainei, și care ar fi înfuriat ultranaționaliștii – și respingerea completă a propunerilor lui Donald Trump.
Moratoriul pe care l-a cerut asupra atacurilor împotriva infrastructurii energetice a Ucrainei pare o concesiune, dar are de fapt un impact real redus acum că iarna a trecut, iar dronele și rachetele care ar fi lovit centralele electrice vizează încă orașele.
El a dat un nou impuls, acceptând discuții mai detaliate între oficiali în Jeddah, care ar putea însemna mult sau puțin. Ar putea doar să câștige timp, dar poate și să fie dispus să vadă ce ar putea fi negociat. În realitate, probabil că sunt ambele: Putin preferă să țină cât mai multe opțiuni posibil.
Condiții pentru negocierile de pace
Între timp, a început să stabilească genul de condiții, sau cel puțin poziții de negociere, pe care dorește să le vadă în discuțiile de pace mai ample. El a sugerat într-o întâlnire anterioară cu liderii de afaceri că, numai dacă Ucraina acceptă anexarea de către Moscova a patru dintre regiunile sale s-ar abține de la „a revendica Odesa sau alte teritorii aparținând în prezent Ucrainei”, dar acest lucru este în esență o fanfaronadă, susține Galeotii.
Nu există nicio probabilitate ca Rusia să poată cuceri Odesa militar, așa că acesta este într-adevăr genul de cerere golită de conținut pe care Putin o poate retrage ca o „concesiune” falsă. Mai serios, el a insistat pe cererile ca orice încetare a focului să fie însoțită de o înghețare a livrărilor de arme occidentale, nu doar din partea SUA, lucru care este absolut în avantajul Rusiei.
Între timp, Trump pare să fie mulțumit de felul în care a decurs conversația de două ore, numind-o un „apel grozav” și recunoscând că obținerea unui armistițiu total „fără a merge puțin mai departe ar fi fost dificil”. El a mai avut un moment în centrul atenției, a lăsat discuțiile dure pe mâinile negociatorului Steve Witkoff și a ridicat chiar perspectiva unor meciuri de hochei între SUA și Rusia pentru un pic de spectacol.
Încercările lui Trump de a media pacea poate că nu au avut succes, dar nici nu au eșuat încă. De asemenea, pare să fi avut o fărâmă dintr-o posibilă înțelegere laterală, deoarece cei doi președinți au convenit, se pare, că Iranul nu ar trebui niciodată să fie în poziția de a distruge Israelul. Indiciul ar putea fi acela că Kremlinul ar fi dispus să sacrifice câțiva dintre aliații săi – Iranul, Coreea de Nord, anumite cleptocrații africane – dacă Washingtonul este dispus să facă același lucru cu Ucraina.
Kiev poate respira ușurat. Scenariile de coșmar ale unei înțelegeri murdare prin care Trump ar încerca să semneze teritoriul și suveranitatea Ucrainei – începând cu recunoașterea presupusă a anexării Crimeei de către Rusia – nu s-au manifestat. Moratoriul asupra atacării infrastructurii energetice și armistițiul propus în Marea Neagră beneficiază probabil mai mult Rusia decât Ucraina. Dar, pentru moment, ajutorul militar american și schimbul de informații continuă, iar Zelenski mai are timp ”să repare” relațiile cu Casa Albă și să influențeze posibilele rezultate ale negocierilor.
Europei îi revine un rol mai mic în negociere
Cât despre Europa, aceasta este în continuare practic în afacerea respectivă, nu în ultimul rând pentru că retorica beligerantă a Ursulei von der Leyen și Kajei Kallas din partea Comisiei Europene a reușit performanța impresionantă de a înstrăina simultan atât Washingtonul, cât și Moscova.
Fostul președinte rus, Dmitri Medvedev, ale cărui postări din ce în ce mai dure pe rețelele sociale au atins un nivel aproape poetic de suprarealism toxic, a susținut că: „Convorbirea telefonică dintre președinții Putin și Trump s-a dovedit a fi o idee bine-cunoscută – în sala de mese sunt doar Rusia și America. În meniu: aperitive ușoare – varză de Bruxelles, pește cu cartofi prăjiți britanic și cocoș de Paris. Felul principal este un cotlet în stil Kiev. Poftă bună!”
Totuși, încetinirea ritmului politic îi oferă Europei mai multă oportunitate de a câștiga tracțiune în proces. Diplomații britanici fac ceea ce știu ei cel mai bine, lucrând liniștit din umbră, și par să aibă speranțe că vor putea recaptura o parte din discuție.
Nimeni nu a pierdut mult și nimeni nu a câștigat nimic, nici măcar Putin, cu excepția celor 23 de prizonieri ucraineni răniți suplimentari pe care Putin i-a adăugat la un schimb prestabilit, pentru că e genul de gest simbolic care crede că îl va flata pe Trump.
Kremlinul a declarat că este gata să găsească o soluție „cuprinzătoare, durabilă și pe termen lung” (care„asigură interesele legitime ale Rusiei”), în timp ce Casa Albă a remarcat că „amândoi liderii au fost de acord că acest conflict trebuie să se încheie cu o pace durabilă” și a vorbit despre „uriașul avantaj” pentru îmbunătățirea relațiilor dintre SUA și Rusia. Totuși, cel puțin, chiar dacă războiul continuă, și discuțiile continuă.
Sursa: The Spectator
Etichete: Rusia, Ucraina, SUA, donald trump, europa, vladimir putin,
Dată publicare:
20-03-2025 08:00
 (1).webp)
