A murit Eli Wallach, "actorul-cameleon" al Hollywoodului, faimos pentru rolurile din westernuri. Avea 98 de ani
Eli Wallach, unul dintre cei mai proeminenti actori ai generatiei sale, a murit, marti, la varsta de 98 de ani. Decesul acestuia a fost confirmat pentru New York Times chiar de fiica actorului, Katherine.
Eli Wallach este descris de prestigioasa publicatie americana drept unul dintre cei mai versatili actori din generatia sa. A fost o legenda a genului western si juca deseori alaturi de sotia lui, Anne Jackson.
"Indiferent de rolul pe care il interpreta, parea intotdeauna natual si in control", scrie New York Times.
Poate cel mai faimos rol al sau a fost cel al banditului mexican jucat in westernul "The Magnificent Seven" (n.r. "Cei sapte magnifici"), in 1960. Eli Wallach a mai avut roluri in "Rhinoceros", "Waltz of the Toreadors", "The Misfits" sau "The Godfather: Part III".
Wallach nu a fost niciodata nominalizat la premiile Oscar. Insa, in noiembrie 2010, inainte sa implineasca 95 de ani, Academia i-a acordat un Oscar onorific pentru intreaga cariera. Membrii Academiei Americane de Film l-au descris drept un actor "cameleon, care a dat viata fara efort unui numar mare de personaje, punandu-si amprenta personala pe fiecare rol".
Marea lui iubire a fost insa teatrul. Filmul il ajuta sa plateasca facturile, obisnuia sa glumeasca. La cinci ani dupa debutul pe Brodway, in 1951, Eli Wallach castiga un Premiu Tony pentru rolul soferului de camion Alvaro Mangiacavallo din piesa "The Rose Tattoo" de Tennessee Williams. Iar in 1958 accepta un rol intr-o adaptare dupa piesa "Scaunele" de Eugen Ionescu.
Nascut in 7 decembrie 1915, Wallach a fost unul dintre membrii fondatori ai Actors Studio, studiind interpretarea metodica alaturi de Lee Strasberg.
"Duc o viata dubla", a spus odata. "In teatru, sunt omul-mic, sau omul-iritat, sau omul-neinteles", in timp ce in film "se pare ca sunt cel mai des distribuit in roluri negative". Aceste roluri negative, a spus Wallach intr-un interviu, tind sa fie "mai complexe" decat unele din teatru.
Chiar si asa, scena a fost si a ramas locul in care s-a simtit acasa si a spus ca nu isi poate imagina viata fara teatru. "Ce altceva pot sa fac?", se intreba intr-un interviu acordat revistei The Times in 1997. "Iubesc sa joc".
Secventa din filmul "Cei 7 magnifici":
