iLikeIT. Pro Evolution Soccer 2020, un joc pentru pasionații de gaming, nu de fotbal

Dată publicare: 28-09-2019 16:31
Dată actualizare: 28-09-2019 16:33


Este acea perioadă din an în care vine FIFA la noi, lumea e în extaz, se umple YouTube-ul, se face pateul și așa mai departe.

E, tot pe acum, apar acele articole în care suntem anunțați că, în sfârșit, e momentul ca Pro Evolution Soccer să iasă la rampă, că grafica e ireală, gameplay-ul apă de izvor și alte epitete.

V-am zis din start că avem deja o părere despre el...iat-o!

Pro Evolution Soccer 2020 este o producție care merită mai mult decât o comparație meschină cu FIFA. După ce l-am destupat bine de tot - adică de pe la al cincilea meci încoace - ne-am dat seama de un lucru: ca la parfum, notele de mijloc… reprezintă altceva. Și apoi ...nu cerem noi, jucători hardcore de FIFA, fix ALTCEVA de la EA Sports, an de an?

Bun, aparent, Pro Evolution Soccer 2020 e un pic contraintuitiv pentru cei care au făcut școala vieții la academia EA, dar vine cu o împachetare grafică impresionantă. Konami ne-a dat pe spate când am văzut stadioanele și echipamentele, dar și mai mult ne-a bucurat gameplay-ul. Probabil, probabil ... avem de-a face cu cel mai bun simulator de fotbal de pe piață.

Necesită mai multă atenție și coordonare decât ce știm de dincolo - apropo, aveți o opțiune de controller ce vă permite să vă desfășurați la fel ca-n universul FIFA - dar curge minunat odată ce-l prinzi.

Echipele sunt bine închegate, ne-a plăcut teribil că meniul - altfel sărăcăcios, rămas undeva prin 2006, așa - îți dă insight-uri extrem de utile în timpul jocului: mută un jucător de pe poziția consacrată într-un un alt rol și...vei ști din start ce randament va da. Antoine Griezmann, un 90 ca atacant central, devine 82 în dreapta, spre exemplu.. Adică...nu prea merge cu improvizații.

Apoi...Un pic de insistență în apărare ar trebui să îți aducă posesia. E cu dublu tăiș, pentru că și adversarii trec, de multe ori printre fundași ca patriarhul prin mulțime. În atac… poți construi cu pase ca lumea, nu ruletă, fentă, finesse ori lungă și pe-a doua. Apropo de driblinguri - sunt foarte la îndemână, deși combinațiile sunt nenumărate. Mergi totuși pe pase!

Biomecanica - Gică Hagi likes this! - este, iar, de notat. Nu merge să pălești coțofana, ci chiar trebuie să lovești și să țintești corect pentru traiectoria dorită. Și apoi... dac-o nimerești cu ăi buni… ei bine, nu te bucura, căci și portarii sunt tare inspirați! E minunat să vezi că nu resping mingea doar înspre dreapta, stânga sau în față, ci...conform legilor fizicii.

La prima vedere, arbitrii rulează mai british, așa: lasă jocul să curgă, nu se grăbesc să fluiere! Deși sunt comentarii pe net care zic că se mai rătăcesc și prin zona Colțescu intersecție cu Istvan Kovacs în zi proastă.

Modurile de joc - suntem convinși, vor avea mare trecere la fani. myClub, răspunsul la Ultimate Team e pe undeva la același nivel ca anul trecut. Iar în Master League, unde am dat peste Maradona sau regretatul Johann Cruyff ca manageri și unde, zic cei care știu anatomia jocului, transferurile și partea tactică sunt brici.

Pe noi - și nu numai - ne-a surprins faptul că PES se autointitulează ”efootball”. Ceea ce e eronat. Pentru că jocul... le-a ieșit celor de la Konami mai fotbal decât lasă de înțeles că și-ar fi dorit! E mai degrabă... pentru pasionații de fotbal decât pentru cei de gaming.

L-am jucat pe un PS4, dar e de găsit și pe xBox, la 270 de lei sau pe Steam, pentru PC - de la 60 de dolari în sus. La prima reducere, măcar, încercați-l, e un titlu bun!